Tuesday, May 17, 2005

retele de calculatoare (adriana)

Retele de calculatoare


Retelele de calculatoare sunt colectii interconectate de calculatoare autonome. Sunt folosite pentru partajarea resurselor (fizice, logice, date) deoarece sunt fiabile si reduc mult costurile. Retelele de calculatoare reprezinta un mediu de comunicare, oferind acces la informatii de la distanta, dar si divertisment interactiv.
Moduri de comunicare retea
– Comunicarea intre procese
•memorie partajata ( shared memory)
• semnale ( signals)
• conducte ( pipes)
• socluri ( sockets)
– Comunicarea prin mesaje
• sincrona
• asincrona
Tipuri de retele
• Dupa componenta: omogene & eterogene
• Dupa dispunere spatiala:
– multicalculator
– LAN (Local Area Network) – camera, cladire, campus (CAN)
– MAN (Metropolitan Area Network) – oras
– WAN (Wide Area Network) – tara, continent
– Internet – planeta
• Conform transmisiei:
– retele cu difuzare (un singur canal de comunicatie)
– retele peer-to-peer– punct-la-punct
(conexiuni multiple intre perechi de masini)
Topologii
• Retele cu difuzare LAN
– inel (ring)
– magistrala (bus)
• Retele peer-to-peer LAN
– stea (star)
– inel (ring)
– arbore (tree)
– completa
Componente
• Categorii principale:
– Gazde (hosts) – orice sistem computational
conectat la Internet (comunicind via TCP/IP)
• Ruleaza aplicatii de inter-conectare
– Retele (networks) – colectii de minim 2 gazde
interconectate via o tehnologie de conectare fizica
• Arhitectura Internet e independenta de modul de
conectare fizica (retelistica)
– Rutere (routers) – dispozitive oferind conectivitatea
intre retele individuale
• Dirijarea datelor se poate face software ori hardware


Pentru retelele de calculatoare, extrem de importante sunt doua criterii: tehnologia de transmisie si scara la care opereaza reteaua. In principal exista doua tipuri de tehnologii de transmisie: retele cu difuzare si retele punct-la-punct.
Retelele cu difuzare au un singur canal de comunicatii care este partajat de toate masinile din retea. Sistemele cu difuzare permit, in general, si adresarea unui pachet catre toate destinatiile, prin folosirea unui cod special in campul adresa. Un pachet transmis cu acest cod este primit si prelucrat de toate masinile din retea. Acest mod de operare se numeste difuzare. Unele sisteme cu difuzare suporta de asemenea transmisia la un subset de masini, operatie cunoscuta sub numele de trimitere multipla.
Prin contrast, retelele punct-la-punct dispun de numeroase conexiuni intre perechi de masini individuale.
Un criteriu alternativ pentru clasificarea retelelor este marimea lor. Prima categorie o reprezinta masinile de tip flux de date, calculatoare cu grad ridicat de paralelism dispunand de mai multe unitati functionale care lucreaza la acelasi program. Urmeaza apoi multicalculatoarele, sisteme care comunica transmitand mesaje pe magistrale foarte scurte si foarte rapide. Dincolo de multicalculatoare sunt adevarate retele, calculatoare care comunica prin schimbul de mesaje pe cabluri mai lungi. Acestea pot fi impartite in retele locale, retele metropolitane si retele larg raspandite geografic. Prin conectarea a doua sau mai multe retele rezulta o inter-retea, ca de exemplu Internetul.
Retelele locale (Local Area Networks), denumite LAN-uri, sunt retele private localizate intr-o singura cladire sau intr-un campus de cel mult cativa kilometri. Ele sunt frecvent utilizate pentru a conecta calculatoarele personale si statiile de lucru din birourile companiilor si fabricilor, in scopul de a partaja resurse (imprimante, de exemplu) si de a schimba informatii.
LAN-urile au dimensiuni restranse. Acestea utilizeaza frecvent o tehnologie de transmisie care consta dintr-un singur cablu la care sunt atasate toate masinile. LAN-urile mai noi opereaza la viteze pana la sute de megabiti/sec.
Un al doilea tip de retea cu difuzare este reteaua in inel. Intr-un inel fiecare bit se propaga independent de ceilalaltI, fara sa astepte restul pachetului caruia ii apartine. Retelele cu difuzare pot fi in continuare impartite in statice si dinamice, in functie de modul de alocare al canalului.
Celalalt tip de LAN-uri este construit cu linii punct-la-punct. Liniile individuale leaga o masina specificata cu o alta masina specificata. Un astfel de LAN reprezinta o retea larg raspandita geografic in miniatura.
O retea metropolitana (Metropolitan Area Network), sau MAN este o versiune extinsa de LAN si utilizeaza tehnologii similare cu aceasta.
Motivul principal pentru care MAN-urile figureaza ca o categorie speciala consta in adoptarea unui standard specific. Acesta se numeste DQDB – Distributed Queue Dual Bus – magistrala duala cu coada distribuita. DQDB consta din doua magistrale (cabluri) unidirectionale la care sunt conectate toate calculatoarele. Fiecare magistrala are un capat de distributie - un dispozitiv care initiaza activitatea de transmisie.
Un aspect cheie pentru un MAN este prezenta unui mediu de difuzare la care sunt atasate toate calculatoarele.
O retea larg raspandita geografic (Wide Area Network), sau WAN, acopera o arie grografica intensa - deseori o tara sau un continent intreg. Reteaua contine o colectie de masini utilizate pentru a executa programele utilizatorilor numite gazde. Gazdele sunt conectate printr-o subretea. Sarcina acesteia este sa transporte mesajele de la gazda la gazda.
In cazul celor mai multe WAN-uri, reteaua con]ine numeroase cabluri sau linii telefonice, fiecare dintre ele legand o pereche de rutere. O a doua posibilitate pentru un WAN este utilizarea unui satelit sau a unui sistem radio terestru. Fiecare ruter are o antena cu care poate sa recepteze si sa emita.
In lume exista multe retele, cu echipamente si programe diverse. Persoanele conectate la o anumita retea doresc adesea sa comunice cu persoane racordate la alta. Aceasta cerinta impune conectarea unor retele diferite, de multe ori incompatibile, ceea ce uneori se realizeaza utilizand masini numite porti (gateways). Acestea realizeaza conectarea si asigura translatarile necesare, atat in termeni de hardware cat si de software. O colectie de retele interconectate este numita inter-retea sau internet.
Programele de retea constau din protocoale , adica reguli prin care procesele pot sa comunice. Majoritatea retelelor asigura suport pentru ierarhiile de protocoale, fiecare nivel asigurand servicii pentru nivelurile de deasupra sa si izolandu-le de detaliile protocoalelor folosite in nivelurile de mai jos. Intre doua niveluri adiacente exista o interfata. Interfata defineste ce operatii si servicii primitive ofera nivelul de jos catre nivelul de sus.
O multime de niveluri si protocoale este numita arhitectura de retea, iar o lista de protocoale utilizate de catre un anumit sistem, cate un protocol pentru fiecare nivel, se numeste stiva de protocoale. Stivele de protocoale se bazeaza in mod tipic fie pe modelul OSI, fie pe modelul TCP/IP.
Modelul OSI se bazeaza pe o propunere dezvoltata de catre Organizatia Internationala de Standardizare ca un prim pas catre standardizarea internationala a protocoalelor folosite pe diferite niveluri. Modelul se numeste ISO OSI (Open Systems Interconnection – Interconectarea sistemelor deschise), pentru ca se ocupa de conectarea sistemelor deschise – adica de sisteme deschise comunicarii cu alte sisteme. Acest model cuprinde sapte niveluri (fizic, legatura de date, retea, transport, sesiune, prezentare, aplicatie, internet ).
Retelele se deosebesc prin istorie, administrare, facilitati oferite, proiectare si prin comunitatile lor de utilizatori.
Printre retelele celebre s-au numarat NetWare, produsa de Novell, ARPANET-ul, NSFNET-ul, Internet-ul si diferite prototipuri gigabit.
Companiile telefonice si alte firme au inceput sa ofere servicii de retea pe baza de abonamente oricarei organizatii interesate. Subreteaua, aflata in proprietatea operatorului retelei, ofera servicii de comunicatii pentru gazdele si terminalele clientilor. Un astfel de sistem se numeste o retea publica. Este analogul sistemului telefonic public si, deseori, face parte din el. Serviciile de retea au inclus DQDB, SMDS, X.25, retransmiterea cadrelor si ISDN-urile de banda larga. Toate acestea sunt disponibile comercial de la o multime de furnizori. Piata va determina care dintre ele vor supravietui si care nu.






Bibliografie:
Andrew S. Tanenbaum - Retele de calculatoare, Editia a treia, Computer Press Agora, Tg. Mures, 1998.
Joe Habraken - Retele de calculatoare pentru incepatori, Ed. All,Bucuresti, 2002

0 Comments:

Post a Comment

<< Home