Tuesday, May 17, 2005

medii de stocare (adriana)

Medii de stocare


Dispozitivele de memorare externa permit stocarea unei mari cantitati de informatie, pe termen lung. Utilizarea memoriilor externe se impune deoarece memoria RAM a calculatorului este limitata, volatila si nu permite transferul informatiilor pe un alt sistem. Analizand, comparativ, diferentele dintre memoria RAM si memoriile externe sunt:

RAM Memorie externa
Persistenta informatiei Volatila Nevolatila
Capacitate Limitata Nelimitata
Acces Foarte rapid Lent
Posibilitatea de distribuire a informatiei NU DA
Cost Ridicat Scazut

In functie de modul de accesare a informatiilor, dispozitivele de memorare externa se clasifica in:
 dispozitive de memorare cu acces secvential – pentru a accesa o informatie trebuie parcurse secvential toate informatiile care o preced fizic pe dispozitiv (banda sau caseta magnetica)
 dispozitive de memorare cu acces direct- informatiile pot fi accesate fara parcurgerea prealabila a tuturor informatiilor precedente, prin pozitionarea directa a capului de citire/ scriere (hard-disc, floppy-disc, CD-ROM)
Ambele moduri de accesarea a informatiei au avantaje si dezavantaje. Daca intotdeauna informatiile sunt consultate in aceeasi ordine, accesul secvential este preferabil. Daca informatiile sunt consultate aleator, atunci accesul direct este mai avantajos.
In functie de tehnologia utilizata pentru stocarea informatiilor, dispozitivele de memorare externa se clasfica astfel:
 magnetice – sunt acoperite cu o pelicula magnetica fina. Valorilor binare 0 si 1 le corespund doua stari de incarcare magnetica a particulelor
 optice – utilizeaza o raza laser pentru a citi informatiile de pe disc. Valorile binare 1 si 0 sunt codificate prin zone care reflecat lumina (lands) si zone care nu o reflecta (pits)
 magnetico-optice – utilizeaza tehnologie magnetica pentru stocarea informatiilor si tehnologie optica pentru citirea acestora


Caseta magnetica
Caseta magnetica utilizata la calculatoarele personale este asemanatoare unei casete audio, deosebirea constand in calitatea inalta a inregistrarii datelor binare.
O caracteristica esentiala a variantelor de casete magnetice o reprezinta densitatea de inregistrare, care reprezinta numarul de caractere ce poate fi memorat pe o unitate de lungime.
Pentru unitatea de lungime se foloseste o masura din sistemul anglo-saxon, numita inch. Densitatea de inregistrare a casetelor magnetice este de 125-200 caractere/ inch, cele de tip cartus (streamers) putand inmagazina intre 200 si 800 caractere/ inch, capacitatea de memorare fiind intre 30-525 M.
Scrierea si citirea datelor pe/din suporturi de memorie externa se realizeaza pe blocuri, in piste longitudinale. Pe o caseta magnetica cu 9 piste, organizarea fiecarui bloc contine:
- primele 8 piste sunt destinate reprezentarii caracterelor, fiecare coloana continand reprezentarea pe 8 biti conform unui cod (pistele marcate in figura pe o coloana semnifica bitul 1, celellate 0);
- pista 9 este bitul de paritate asociat fiecarei coloane- bit de control paritate verticala;
- ultimele doua coloane ale unui bloc reprezinta bitii de control al paritatii:
- penultima coloana efectueaza pentru fiecare pista controlul paritatii potrivit codurilor polinomial ciclice
- ultima coloana efectueaza pentru fiecare pista controlul paritatii prin bitul de control de paritate longitudinala
Intre blocuri exista un spatiu liber numit spatiu interbloc, care permite oprirea
derularii casetei dupa o operatie de citire/scriere a unui bloc, pana la declansarea urmatoarei operatii.
Lungimea inregistrarilor poate avea orice marime in functie de constructie; inregistrarile pot fi sterse sau rescrise.
Din punctul de vedere al accesului, este un suport de memorie externa cu acces pozitional, datorita parcurgerii tuturor blocurilor memorate inainte sau dupa blocul solicitat, ceea ce implica deplasari ce maresc timpul de acces.
Utilizarea casetelor magnetice se justifica numai in cazul prelucrarilor secventiale, respectiv prelucrarea tuturor datelor memorate in ordinea in care au fost inregistrate. Aceste dispozitive de memorie externa pot fi cuplate la un PC ca unitati interne sau externe; conectarea se realizeaza prin interfete standard ca:
- SA- Shugart Asociates, care asigura o rata de transfer de 2M/minut
- QIC- 02 la care rata de transfer este de 4M/minut
- SCSI- Small Computer System Interface, cu o rata de transfer de peste 5M/minut
Ultimele variante DSS-3 (Data Storage System) aparute in 1995 au o capacitate
de 12G; in 1997 a aprut varianta DSS-4, cu o capacitate de 24G cu un procesor de compactare a datelor, incorporat.

Dischetele (floppy-discuri)
Sunt suporturi de memorare magnetica, de diferite dimensiuni. Primele dischete au fost create la sfarsitul anilor ’60 si aveau 8”. Ulterior dischetele de 8” au fost inlocuite cu dischete de 5,25”, care au devenit un standard pentru calculatoarele personale. Atat dischetele de 8” cat si dischetele de 5,25” erau formate dintr-un disc magnetic acoperit de o carcasa de plastic flezibila, de forma patrata. Capacitatea de stocare a acestor discuri variaza si poate fi de 180 Kb, 360 Kb, 720 Kb sau 1,2 Mb.
Desi pentru dischetele utilizate astazi, cu dimensiunea de 3,5”, carcasa de plastic nu mai este flexibila (floppy), denumirea s-a pastrat. Dischetele de 3,5” cu capacitate de memorare mai mare, cele mai utilizate formate fiind 720 Kb (“double density”) si 1,44 Mb (“high density”).
Pentru a utiliza o discheta, aceasta trebuie formatata. Operatia de formatare stabileste modul de memorare a informatiilor pe discheta si depinde de unitatea de discheta folosita, dar si de sistemul de operare. Informatiile sunt organizate pe discheta in piste, fiecare pista fiind impartita intr-un anumit numar de sectoare, de dimensiune fixata. Numarul de piste de pe disc si numarul de sectoare de pe o pista sunt variabile, depinzand de formatul folosit.
Cel mai utilizat format pentru dischetele de 3,5” utilizeaza 80 de piste fiecare fata, fiecare pista fiind impartita in 18 sectoare de cate 512 octeti. Un astfel de format determina o capacitate de memorare de 1,44 Mb. Citirea si scrierea informatiilor memorate pe dischete se realizeaza cu ajutorul unitatilor de dischete Viteza de acces la informatiile stocate pe discheta este mai mica decat la informatiile stocate pe alte tipuri de discuri, iar capacitatea de memorare este mult mai mica, dar dischetele au avantajul de a fi portabile si mai putin costisitoare.

Hard-discurile (discuri dure sau discuri Winchester)
Reprezinta principala forma de stocare externa a informatiilor. Viteza de acces la informatii este mult mai mare decat pentru dischete si este exprimata sub forma timpului mediu de acces care este 10-15 milisecunde, iar viteza medie de transfer este de 6-7 Mb/secunda. Capacitatea maxima de memorare depaseste astazi 12 Gb. In schimb, hard-discurile sunt mult mai costisitoare si mai putin portabile.
O unitatea hard-disc are urmatoarele componente de baza:
- un pachet de discuri metalice, acoperite cu o substanta cu proprietati magnetice;
- capete de citire/scriere, cate doua pentru fiecare disc din pachet;
- motot de antrenare a capetelor; toate capetele de citire scriere/scriere sunt fixate pe acelasi brat, astfel ca ele se pot deplasa numai simultan;
- motor pentru antrenarea pachetului de discuri, care determina rotirea discurilor cu 3600-10000 rotatii pe minut;
- placa logica ce contine circuite ce regleaza viteza de roatie, comanda mecanismul de antrenare a capetelor de citire/scriere, prelucreaza informatiile ce urmeaza a fi scrise sau citite.
Toate aceste componente sunt incluse intr-o carcasa etansa.
Un nou tip de hard discuri, care necesita unitate speciala, sunt hard-discurile amovibile, incluse intr-un cartus de plastic sau metalic. Acestea sunt portabile precum dischetele, dar au viteza de acces comparabila cu a unui hard-disc si capacitati cuprinse intre 60 Mb si 250 Mb.

Discurile optice
Utilizeaza o tehnologie optica pentru scrierea si citirea informatiilor. Au capacitate de memorare foarte mare, pana la 6 Gb. Exista trei tipuri de baza de discuri optice.

 CD-ROM (Compact Disc-Read Only Memory) este un tip de disc optic cu o capacitate de 630 Mb-1Gb, care permite acces numai la citire, fiind inscriptionat de catre firma. Odata inscriptionat, el nu mai poate fi sters. Desi in aparenta identic cu CD-ul audio, compact discul folosit pe calculatoare permite stocarea digitala a unor informatii diverse (text, muzica, imagini, secvente video etc.) fiind ideal pentru memorarea enciclopediilor, a jocurilor electronice, a Kit-urilor de instalare a diferitelor produse soft etc.
 WORM (Write-Once, Read-Many) sunt discuri care permit o singura operatie de scriere. Dupa scriere, datele devin permanente si pot fi citite de oricate ori. Capacitatea unui disc WORM variaza intre 600 Mb si 3 Gb. Dezavantajul acestui tip de discuri optice este ca nu pot fi citite decat de acelasi tip de unitate cu care au fost scrise.
 EO (Erasable Optical) sunt discuri optice de pe care informatiile pot fi citite si scrise ca si pe discurile magnetice. Desi aceasta tehnologie este noua, pare a deveni tehnologia viitorului. Un disc EO de 5,25 inch poate stoca 650 Mb si in plus este portabil.

Aceste 3 tehnologii de fabricare a discurilor optice nu sunt compatibile, fiecare necesitand o unitate speciala. Chiar in cadrul aceleiasi categorii exista mai multe formate, cu exceptia CD-ROM-urilor care sunt relativ standardizate.


DVD-urile
Acronimul initial insemna "Digital Video Disc". Unii specialisti incearca sa dea termenului de DVD un sens mai larg incercand introducerea "Digital Versatile Disc", dar opiniile lor nu au fost niciodata acceptate in unanimitate de Forumul DVD. In 1999 Forumul DVD a aprobat faptul ca 'DVD' nu este un acronim ci denumirea formata din cele trei litere.
Trasaturi:
- peste doua ore de imagini video de inalta calitate (un disc cu doua fete si doua straturi poate contine pana la 8 ore de video de inalta calitate si pana la 30 de ore de video de calitate VHS); Suport pentru filme in format widescreen pe televizoare widescreen sau standard (16:9 sau 4:3);
- pana la 8 track-uri de digital-audio (in mai multe limbi, comentarii) fiecare cu maximum opt canale;
- pana la 32 de subtritari;
- pana la 9 unghiuri din care poti privi imaginea;
- meniu pe ecran cu accesare simpla si interactiva (pentru jocuri si quiz-uri);
- posibilitatea de a identifica titlul, numele albumului, al piesei, a distributiei filmelor etc;
- cautarea si gasirea instanta a titlului, capitolului, a piesei;
- durabile (nu se uzeaza din cauza folosirii intense ci in urma unui impact fizic);
- nu reactioneaza in prezenta campurilor magnetice si sunt rezistente la caldura;
- sunt usor de transportat, manevrat si depozitat.
- playerele pot fi portabile.





Bibliografie

E. Cerchez, M. Serban- Sisteme de calcul, Ed.L&S INFOMAT, Iasi, 1998
Radu Marsanu- Sisteme de calcul, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998

0 Comments:

Post a Comment

<< Home