Monday, May 23, 2005

Istoria televiziunii(Simona)

Istoria televiziunii



Primele prototipuri ale sistemelor de televiziune apar in anii `20, la inceputurile dezvoltarii radiofoniei, insa au existat brevete care au fost depuse chiar de la incepututl secolului. Mieckman si Ernst Ruhmer au facut experimente rudimentare ale caror rezultat este transmiterea unei litere precum E sau H. Acest procedeu s-a numit sistem mecanic, datorita dispozitivului de baleiaj al imaginii. In paralel, un fizician englez, Campbell Swinton, propune crearea unui sistem de televiziune prin baleiajul imaginii cu un fascicul de electroni, iar inginerul rus Boris Rosing realizeaza un receptor bazat pe acest principiu.
Astfel, in rpimul deceniu al secolului apar doua paradigme ale televiziunii, iar cea care va fi prima ajunsa in faza operationala va fi "televiziunea mecanica". Charles Jenkis, in SUA, si John Baird, in Anglia, sunt cei care, in 1925, fac primele demonstratii publice ale sistemelor lor de televiziune. John Baird constituie in acelasi an prima societate de televiziune din lume, Television Limited, cu un capital de 500 de lire. Un conflict cu BBC il va impiedica sa emita timp de mai multi ani. Imaginea era rudimentara, neavand decat 30 de linii. Sincronizarea sunet / imagine este realizata in 1930. Asa cum spunea un jurnalist de la Daily Herald, "intram intr-o era noua, in care ochiul mecanic va vedea pentru noi marile evenimente si ni le va aduce acasa".
Varianta electronica a televiziunii incepe sa prinda contur, in paralel cu dezvoltarea televiziunii mecanice. In SUA, Vladimir Zvorinin, la sfarsitul lui 1923, face o prima demonstratie de laborator, avand fezabilitatea unei solutii complet electronice cu o camera si un receptor. Desi a fost un succes, el nu a reusit sa-si convinga sefii, proiectul nefiind finalizat.
In 1923, un tanar inventator de pe Coasta de Vest realizeaza o prima macheta a televiziunii electronice, reusind sa transmita cateva desene, in special simbolul dolarului.
Televiziunea mecanica este pe cale sa se impuna, la sfarsitul anilor `20, aparatorii solutiei electronice fiind marginali. Baird, impreuna cu BBC, incep sa realizeze emisiuni regulate. In 1928 este facuta, de catre Westinghouse, o demonstratie publica a unui sistem mecanic. Cu un an mai tarziu, sistemul de televiziune mecanica cu 50 de linii este experimentat de laboratoarele Bell, care erau de departe cel mai important centru de cercetare in telecomunicatii al epocii. Contemporanii vorbesc despre "excelente dagherotipuri care se misca si vorbesc". In 1928, RCA si in 1931, CBS, isi instaleaza o statie experimentala folosind procedeele televiziunii mecanice.
Tubul catodic de receptie(cinescopul) a fost pus la punct de Zworikin in 1921. Doi ani mai tarziu acesta va realiza si tubul analizator al camerei (iconoscopul).
Cercetatorii de la EMI aleg, in aceeasi perioada, varianta electronica, insa opriunea nu este certa. Incertitudinea vine din calitatea proasta a imaginii obtinute pe primele tuburi. EMI va decide oficial sa realizeze intreg sistemul intr-o varianta electronica in 1933, dupa ce, in anul anterior, William Tedham si Joseph D. McGee construiesc un tub analizator al imaginii(analog iconoscop). EMI va face o demonstratie cu dispozitivul sau de televiziune la BBC. Calitatea era mult superioara, imaginea avea de trei ori mai multe linii si de doua ori mai multe omagini pe secunda, in comparatie cu sistemul Baird. Astfel incepe o concurenta aspra intre EMI si Baird. In 1934, guvernul britanic creaza o comisie de ancheta care trebuia sa defineasca pozitia statului in materie de televiziune, iar in 1935 aceasta comisie propune o definitie minima de 240 linii si 25 de imagini pe secunda.
Baird sustinea indeplinirea acestor conditii prin folosirea unui sistem mixt, mecanic pentru emisie si electronic pentru receptie. EMI propusese un standard de “inalta definitie”(450 de linii) posibila datorita electronicii.
Un serviciu permanent de televizune este deschis de BBC in 1936, emisiunile fiind realizate alternativ, o saptamana cu materialul lui Baird, o alta cu cel al lui EMI. Acest lucru se intampla doar pentru a-i departaja pe cei doi. Superioritatea sistemului EMI se va impune, BBC alegand definitiv acest sistem, in februarie 1937.
In Marea Britanie, televiziunea incepuse sa se dezvolte inca de la inceputul celui de al doilea razboi mondial. In SUA, emisia regulata incepe abia in 1939.
Pentru a realiza un bilant al opozitiei intre televiziunea electronica si cea mecanica ar trebui sa revenim la Baird, a carui incapatanare a fost adesea condamnata. Exista doua motive care ne pot determina sa nu fim deacord cu aceasta afirmatie. Unul este ca, dupa ce paradigma electronica a avut castig de cauza, este usor sa ii acuzam pe cei care au incercat aprofundarea cercetarii pe o cale diferita. In acea perioada solutia mecanica parea de bun simt. Cel de al doilea motiv pentru care Baird nu ar trebui condamnat de incapatanare este faptul ca el porneste cercetari asupra variantei electronice inca din 1932. Dinamismul lui Baird ar trebui admirat, deoarece, astfel, televiziunea a fost dusa din starea de experiment de laborator la stadiul primelor realizari, in toata amploarea lor. El a inteles ca una dintre caracteristicile mediatice ale televiziunii este aceea de a transmite un eveniment in direct.


“Inghetul”

In perioada 1948-1952 Comisia Federala a Comunicatiilor(FCC) interzice aparitia unor noi posturi de televiziune, deoarece exista pericolul ca spectru TV sa devina supraaglomerat iar frecventa sa se interfereze. Acest lucru se datora solicitarilor tot mai numeroase de licenta. Perioada aceasta, cunoscuta in istoria mass-media americane sub numele “the freeze”, i-a oferit un ragaz comisiei sa elaboreze un plan pentru distribuirea frecventelor sis a ia in considerare sistemul alternative al televiziunii in culori. Astfel la 1 iulie 1952, 12 noi canale pe frecvente VHF si 17 pe UHF vor fi scoase la licitatie.




Epoca de aur

“Epoca de aur” a televiziunii americane a fost perioada anilor `50, cand inventiile au crescut odata cu activitatea de productie si consum. Aceasta etapa de industrializare accentuata a televiziunii a fost favorizata de interventiea limitata a guvernului si a comisiilor de reglementare.
Aceasta perioada buna pentru televiziune a luat sfarsit incepand cu 1960. Acest lucru s-a datorat faptului ca ea si-a pierdut din noutate si a devenit un element obisniut al vietii de zi cu zi. Acum apar, in SUA, retelele de televiziune non-comerciale, educative, cum vor fi numite mai tarziu.

Decenilul al saselea reprezinta apogeul televiziunii comerciale. Asa cum spunea si Franci Balle, televiziunea se caracterizeaza printr-un puternic fenomen de conglomerare, dictat de interese financiare si politice.

Inmportanta pe care televiziunea a capatat-o in timp rezida din afirmatia lui McLuhan cum ca “omul traieste ancorat in satul sau global ca intr-un acvariu, simtindu-se participant, printr-un joc intermediary, la constiinta sociala a vremii sale, oricare ar fi ea.”

0 Comments:

Post a Comment

<< Home