Thursday, May 12, 2005

Istoria Internet( Eva)

Istoria Internet


O definiţie succintă a Internet-ului poate fi formulată astfel:”un număr foarte mare de calculatoare, răspândite în toată lumea, legate între ele pentru stocarea, partajarea şi direcţionarea diverselor tipuri de informaţii.” Internet-ul este în acelaşi timp o uriaşă bibliotecă, un instrument de corespondenţă rapidă, un nou mediu de publicare şi un mijloc de difuzare mondială a informaţiei.Modul de acces este simplu, interactiv şi înlătură discriminarea geografică.
George Stibitz, telefonist la laboratoarele BELL, realizeaza un calculator electromecanic, structurat dupa principiul nfuynctionarii centralelor telefonice. Cele doua stari posibile ale acesteia, inchis sau deschis, pot fi transformate la nivelul calculatoarului intr-un sistem dinamic, cu stari de forma in 0 si 1.
Anii 40 se vor dovedi prolifici in ceea ce p-riveste construirea de asemenea aparate de calcul in scopuri militare, aparate-mamut cu dimensiuni de 100 metri patrati si utilizand 9 mii de relee. Inceputurile Internet se situează în anii ’60.Astfel, în 1967, Bob Taylor, care lucra la ARPA (Advanced Research Project Agency), a avut idea de a lega împreună într-o reţea redundantă, bazată pe pachete, toate calculatoarele de la universităţile importante participante la programele agenţiei.Astfel, se realizează în 1969 prima conexiune la distanţă între două calculatoare, ARPA experimentând o reţea de comutare de pachete, bazată pe linii telefonice, între Stanford Research Institute şi University of California din Los Angeles.Ia naştere în acest fel ARPANET (Advanced Research Project Agency Network).
Anul 1977 a marcat adăugarea la reţea a serviciului E-mail, iar puţin mai târziu, în 1979, s-a adăugat USENET, o reţea virtuală de ştiri, servicii ce au lărgit considerabil aria de utilizare şi au oferit o nouă orientare în evoluţia reţelei.La începutul anilor ’80, datorită traficului extrem de ridicat de informaţii şi din raţiuni de securitate a datelor cu caracter militar, ARPAnet se divide în două segmente: MILnet- o reţea militară şi ARPAnet- o reţea civilă ce continua cercetările asupra reţelelor şi orientată pe schimbul nelimitat de informaţii. In anii ’90, Internet-ul s-a dezvoltat mult, nu numai ca volum de informaţii şi de servicii permanent accesibile, dar şi ca număr de utilizatori.
Anul 1991 este momentul în care National Science Foundation, care superviza modul de operare pe Internet, a ridicat restricţiile impuse în domeniul comercial, ceea ce a produs o adevărată “explozie” în creşterea numărului de calculatoare conectate: 992.000 în 1992, 1.776.000 în 1993.
Furnizorii regionali sau naţionali de servicii Internet sunt interconectaţi fie direct, fie prin intermediul unui organism supranaţional.Principalele organisme existente în Europa sunt: Ebone şi Europanet.Ebone este o asociaţie care gestionează numeroase reţele europene.Europanet este gestionat de DANTE (Delivery of Advance Network Technology to Europe), asociaţie creată în 1993 cu sprijinul mai multor reţele naţionale pentru a sprijini cercetarea ştiinţifică. Totuşi, există şi o organizaţie a utilizatorilor Internet-ului, numită ISOC (Internet Society), cu caracter voluntar, unicul ei scop fiind promovarea schimbului global de informaţii Incepând cu 1983, funcţionează şi o organizaţie ce are ca scop ghidarea evoluţiei protocolului TCP/IP-Internet Activities Board (IAB).Acesta oferă sfaturi şi sprijin în cercetările efectuate în sprijinul comunităţii Internet.De-a lungul evoluţiei, IAB a fost reorganizat în mai multe rânduri, în prezent având două componente: Internet Engineering Task Force, ce are responsabilitatea dezvoltării protocolului TCP/IP şi integrarea altor protocoale în Internet şi Internet Research Task Force care continuă să organizeze şi să exploreze concepte avansate privind reţelele.
World Wide Web a aparut ca un proiect destinat sa distribuie informatia stiintifica folosind un model numit hypertext. Ideea centrala centrala era aceea de a permite cercetatorilor sa-si prezinte informatia intr-un mod integrat (text, imagini, chiar sunet si imagini in miscare).
Dar ce este si de unde vine hipertextul?
Termenul de hipertext a fost inventat de Ted Nelson in cartea sa "Literary Machines", unde il definea ca fiind "o scriere nesecventiala" si abia mai tarziu el a fost considerat ca un mediu specific pentru calculatoare.Primele modele de astfel de sisteme electronice au fost evidentiate in 1945 de Vannevar Bush. Invatand din ideile lui Ted Nelson, Tim Berners-Lee de le CERN a venit cu ideea retelei World Wide Web in 1989. Astfel putem spune cu aproximatie ca WWW-ul aparut in luna martie a anului 1989. Accesul la o pagină Web, a unui site Internet (site-urile fiind constituite din pagini Web) se poate face printr-un program, ca de exemplu Netscape Comunicator sau Microsoft Internet Explorer.
Un utilizator consideră internetul drept o unică reţea virtuală ce interconectează toate calculatoarele şi prin care este posibilă comunicaţia; structura aferentă este mascată, dar mei ales irelevantă. Într-un anumit sens, o internet este o abstractizare a reţelelor fizice, întrucât, la nivelul ei cel mai de jos, ea furnizează aceleaşi funcţiuni ca o reţea fizică: acceptă pachete şi le trimite. Nivelurile superioare ale software-ului de internet sunt cele ce contribuie cel mai mult la funcţionalitatea bogată percepută de utilizatori. Calculatoarele conectate la Internet ar putea folosi unul sau mai multe din urmatoarele servicii:
1. Electronic mail (e-mail) – Permite sa trimiti si sa primesti mesaje. Permite acces la grupuri de discutii adesea numite Listservs dupa numele programului cu care opereaza.
2. POP3 (Post Office Protocol) – Se refera la calea prin care un client de e-mail ca Eudora sau Outlook Express primeste un mail de la un server de email.
3. IMAP (Internet Message Access Protocol) – Acest protocol incepe sa inlocuiasca protocolul POP ca protocol principal folosit de clienti de e-mail in comunicare cu serverele de e-mail. Folosind IMAP un clinet nu numai ca poate sa primeasca e-mail-uri dar poate de asemenea sa manipuleze mesajele stocate pe server, fara a trebuie sa copieze in calculatoarele personale acele mesaje. Asa ca mesajele pot fi sterse, schimbata starea lor, pot si administra mai multe casute de e-mail.
4. HTTP (Hypertext Transfer Protocol) – Un protocol de mutare a fisierelor hypertext de-a lungul Internet-ului. Are nevoie de un client HTTP la un capat si un server HTTP la celalalt capat. Protocolul HTTP este cel mai folosit in World Wide Web (WWW).
5. SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) – Un protocol pentru transferarea e-mail-urilor de la un server la altul.
Internetul este acum o componenta a vietii noastre. Nu ne putem imagina cum ar fi viata noastra fara serviciile de e-mail, fara Google si fara messengerul care ne tine in contact cu oamenii dragi si alti oameni din intreaga lume.


Bibliografie:

1.Airinei, Dinu, Filip, Maria, Fotache, Doina, Fătu, Tudorel, Georgescu, Mircea, Grama, Ana, Fînaru, Luminiţa- Introducere în informatica economică (ediţia a III-a), Iaşi, Ed.Sedcom Libris, 2001;
2. Internet

0 Comments:

Post a Comment

<< Home