Tuesday, April 12, 2005

Noi sisteme Mass Media( Eva)

Noi sisteme Mass-Media




In deceniile care au urmat inventarii televiziunii, am fost martorii aparitiei unui numar impresionanat de tehnologii de comunicare ce au stimulat imaginatia celor care au incercat sa le foloseasca pentru a crea noi sisteme mass-media. Unele dintre tehnologiile de informare, cum ar fi unitatile centrale de calcul, sunt deja aspecte familiare ale mediului nostrum, dar inca nu s-a reusit transformarea lor in sisteme mass-media nationale. Altele, cum ar fi televiziunea prin cablu sau prin satelit, se afla deja in plina dezvoltare si sunt semnificative pentru viitor, fiindca pot fi adaptate pentru a servi unor moduri de utilizare in cadrul noilor sisteme mass-media. Altele, cum ar fi televiziunea interactive si videotext-ul, reperezinta un tip revolutionary de tehnologii de comunicare interactive, care ar putea fi transformate, cu sau fara success, in mijloace folosite nu numai de organizatiile puternice si bogate, dar si de oameni obisnuiti in viata de toate zilele.
Ritmul din ce in ce mai rapid al dezvoltarii tehnologiilor in noi sisteme de comunicare este o caracteristica a timpului nostru. Daca a trebuit sa treaca trei secole de la inventarea tiparului pana la aparitia ziarului ca mijloc de comunicare, au fost necesari doar treizeci si trei de ani intre momentul descoperirii de catre Hertz a undelor radio si inceputurile radiodifuziunii in Statele Unite.
Similar, desi primul computer electronic a fost construit in 1946, microcipul, care este componenta esentiala a computerelor mici dar performante astazi, a fost inventat in 1971 de Marcian Hoff Jr. Tocmai acest calculator personal sau desktop ar putea fi o componenta de baza, cel putin pentru o parte dintre sistemele de comunicare ale viitorului.
Faptul ca indivizii folosesc, pe scara larga, calculatoarele personale si ca, in societate, apar din ce in ce mai multe sisteme de informatii bazate pe computere, va fi oare sufficient pentru a crea noi mijloace de comunicare de masa? Acest lucru nu pare probabil.
Esenta comunicarii de masa, asa cum o cunoastem astazi, este ca cei care lucreaza in domeniul comunicarii recurg la mijloace de comunicare de masa pentru un profit, pe care il obtin prin raspandirea continutului catre segmente largi si eterogene ale publicului, in mod mai mult sau mai putin continuu. O retea de calculatoare in care oamenii isi trimit mesaje unul altuia este un process total diferit. Este greu de prevazut modul in care un sistem ar putea fi folosit de catre majoritatea cetatenilor, cum ar fi el sprijinit financiar, sau ce servicii ar oferi pentru publicul larg si eterogen.
Un proiect mult probabil este acela de a lega calculatoarele de variante mai moderne ale televiziunii prin cablu. De fapt, acest tip de mass-media experimentale care folosesc o tehnologie de acest tip a intrat deja in folosinta.

Televiziunea prin cablu transmisa prin satelit- epoca satelitilor comerciali de comunicatii a inceput in Statele Unite in 1974, odata cu lansarea lui WESTAR 1. In numai un deceniu, satelitii au devenit fundamentali pentru orice industrie de comunicare in masa, inclusive ziarele, telefonul si mijloacele electronice de comunicare. Lansarea unui satelit de comunicatii costa milioane de dolari. Totusi, investitia initiala este amortizata rapid, deoarece fiecare satelit are la bord aproximativ 24 de transpondere, care pot fi inchiriate pentru utilizatori( ca HBO), contra unei sume de un million de dolari pe an, per unitate.
Importanta satelitilor de comunicatii pentru progresul telecomunicatiilor moderne este similar cu importanta telegrafului pemtru dezvoltarea ziarului. Atat telegraful, cat si satelitul au invins limitarile distantei, permitand astfel un acces mai usor la colectarea si raspandirea informatiilor. Prin folosirea satelitilor, transponderelor si antenelor de tip parabolic, programele de televiziune pot fi transmise instantaneu, cu un semnal de foarte buna calitate, practice din orice punct de pe o emisfera, catre oricare altul. Prin folosirea satelitilor specializati, transmisiile pot traversa oceane sau pot face chiar ocolul lumii.
Acum cand apar noi tehnologii, este nevoie de imaginatie si de disponibilitate pentru a risca transformarea lor in sisteme mass-media mai bune sau mai bine adaptate. Time Inc. a contribuit la progresul televiziunii prin cablu, facand considerabila investitie financiara presupusa de inchirierea unui transponder pe un satelit si anticipand modul in care ar putea fi folosita aceasta tehnologie. Transmisia prin satelit a asigurat intr-adevar o calitate net superioara fata de modurile precedente de transmisie prin microunde.

Sisteme de transmitere directa prin satelit- in plus fata de satelitii de comunicare pentru televiziunile prin cablu si retea, utilizatorii au beneficiat si de ceea ce se numeste system de difuzare prin satelit( DBS). Avantajul principal al accesului direct la transmisiunile prin satelit este acela ca se poate allege dintr-un numar enorm de canale de difuziune fara a fi nevoie sa se plateasca unei companii de televiziune prin cablu pentru serviciile de transmisie.
Dezvoltarea sistemelor de transmisie via-satelit prezinta multe probleme noi si multe tulburari in sectoarele economice si de reglementare ale industriei mass-media. Apar intrebari fundamentale, cum ar fi: cine e proprietarul transmisiilor prin satelit? Cum pot primi actorii si ceilalti membri ai indunstriei mass-media in mod echitabil rasplata pentru munca sau creatiile lor, sub forma de excedente sau alte beneficii economice? Deoarece atat sistemul prin cablu, cat sic el prin satelit continua sa se schimbe, aceste intrebari si probabil multe altele nu vor primi un raspuns definitive in viitorul apropiat.

Sisteme bazate pe telefonie- exista un numar mare de tehnologii bazate pe telefonie, folosite in present de catre companii, universitati si alte comunitati institutionale si profesionale, menite sa faciliteze discutiile purtate la distanta, simultan cu receptarea imaginii interlocutorilor. Un alt mod de a pune in legatura oamenii este utilizarea de mesaje schimbate intre parteneri care dactilografiaza aceste mesaje pe terminale de computer. Teleconferintele audio necesita ca toate partile sa fie disponibile in acelasi moment. In teleconferintele pe computer insa, mesajele pot fi trimise si primate fara ca toti partenerii de comunicare sa fie prezenti in locurile respective in acelasi timp. Teleconferintele video permit, desigur, ca doi sau mai multi parteneri angajati in comunicare sa se vada sis a se auda simultan. Aceasta este mai complexa: necesita incaperi de tip studio, conectate prin cablu, echipate cu un monitor TV, microfoane si o camera de luat vederi. Aceste cerinte o fac foarte costisitoare si, e de inteles, aceasta forma de comunicare nu este larg raspandita in randul populatiei.
In plus, exista dovezi ca multi oameni au reticente fata de o tehnologie care le permite altora sa-i vada. Astfel, simplul telefon va ramane probabil cu noi in viitorul previzibil.

Videotext- un sistem care a fost deja acceptat partial in Statele Unite. De fapt, aceasta nu este o tehnologie noua. Videotxt-ul este pur si simplu o noua combinatie a unora dintre tehnologiile pe care le-am discutat mai sus. Mayer(1986) a definit videotxt-ul ca fiind “un system electronic interactive care da posibilitatea utilizatorului sa trimita sis a primeasca date de la utilizatorii unui computer sau ai unui alt videotext, prin intermediul unui terminal capabil sa afiseze texte si imagini”.
Videotext-ul asigura un flux de informatii in doua sensuri, prin care utilizatorul poate cere si obtine informatii dintr-un mediu de servicii informative asigurate de o companie de videotext. Avantajele videotext-ului- diversitatea serviciilor de informatii si modul de comunicare in doua sensuri- i-au facut pe multi sa prevada raspandirea rapida. Un dezavantaj evident a fost costul abonamentului. In sistemele americane de videotext, abonatii trebuie sa cumpere un receptor special care costa sute de dolari.
Esecul videotext-ului in Statele Unite si in alte tari se poate datora lipsei unui sprijin economic. Ca forma de comunicare, videotext-ul are si cateva dezavantaje in plan fizic, care pot determina oamenii sa opuna rezistenta la adoptarea sistemului. De exemplu, utilizatorii trebuie sa stea in fata receptorului pentru a transmite intrebari si a primi informatii.
In general, exista doua conceptii despre impactul social al tehnologiei informationale: mai intai, se considera ca o transformare sociala totala este prevazuta si, in al doilea rand, reprezinta intodeauna o miscare inspre progres. Sociologul britanic ,David Lyon, propune o alternative: intre social si tehnologie nu se pot opera reductiuni; noua tehnologie este un produs social, in aceeasi masura in care forma societatii este un produs tehnologic. Noile tehnologii joaca un rol essential in restructurarea economiilor si analiza noii societati presupune raspunsuri la intrebari normative si etice.
Viitoarele cresteri economice au toate ca pivot central telecomunicatiile, care pot fi decisive in coordonarea economiei si a schimbarilor sociale, a crearii si distribuirii informatiei, in formarea caracterului muncii in care sunt implicate indivizii. Alte trasaturi ale societatii informationale: IT, prin reducerea timpului de lucru si diminuarea volumului de munca, inlocuieste, de fapt, forta de munca privita ca sursa valorii adaugate in produsul national.
D. Bell analizeaza si schimbarile ce rezulta din stabilirea unor noi infrastructure in telecomunicatii care, pe langa consecinte de genul reorganizarii industriei telefonice, a computerelor, a televiziunii prin cblu sau a videodiscurilor, reorganizarea procesului de transmitere a datelor, reducerea hartiei, emergenta unor noi posibilitati de transmitere a stirilor, informatiilor de divertisment si educationale, vor genera si preocupari pentru distributia populatiei.
Totusi, trebuie sa ne intrebam daca aceste transformari prevestesc o societate fara precedent sau reprezinta o noua moda in societatea informationala.




Bibliografie:
Melvin L. DeFleur, Sandra Ball-Rokeach- Teorii ale comunicarii de masa, Iasi, Editura Polirom, 1999
Dorin Popa- Introducere in studiul si istoria Mass-Media, Iasi, Editura Universitatii “Al.I.Cuza”, 2002

0 Comments:

Post a Comment

<< Home