Saturday, April 30, 2005

Modele de culoare. Standarde Tv color (Anda)

Modele de culoare. Standarde TV color

Perceptia umana a culorilor nu este inca in mod complet descifrata si nu se poate spune ca fiecare om vede exact aceleasi culori, existand diferente mici de perceptie intre fiecare individ.
Lumina intra in ochi prin pupila si este focalizata pe retina, unde este receptata de o arie de minuscule celule, fotoreceptorii. Acestia raspund la lumina prin stimularea unor celule nervoase specializate care transmit mai departe semnalele nervoase catre creier. Fotoreceptorii retinei sunt de doua tipuri: bastonase si conuri. Bastonasele nu sunt sensibile la culoare si capteaza doar informatiile despre luminozitate. Cu alte cuvinte, ele pot aprecia doar câta lumina primesc, nu si culoarea acesteia.
Conurile sunt concentrate in regiunea centrala a retinei si sunt responsabile pentru receptia culorilor. Ele contin un pigment special numit rodopsina, care actioneazã ca un filtru de culoare cu trei componente.


Modele de culoare
Un model de culoare este o metoda sistematica de aranjare a culorilor individuale. Folosirea unui model de culoare este ca si consultarea unui tabel continând toate culorile posibile, fiecare culoare având alti parametri in functie de model. Modelele, in functie de destinatia lor pot fi impãrtite in mai multe categorii, cele de baza fiind modelele perceptuale, cele de intrare si cele de iesire.
Modelele perceputale se bazeaza pe atributele subiective pe care o culoare le sugereaza, si anume: nuanta (hue): proportiile de rosu, verde si albastru prezente; saturatia (saturation): proportia in care nuanta este pura; luminozitatea (brightness): canitatea de lumina generata (sau reflectata).

Aceste trei atribute subiective ale perceptiei umane formeaza baza unui numar de modele de culoare similare, ca HSB (hue, saturation, brightness - nuanta, saturatie, luminozitate), HSV (hue, saturation, value), LCH (luminance, chroma, value - luminanta, chroma, valoare). Toate aceste modele dau aceeasi definitie nuantei, dar trateaza putin diferit celelalte doua componente. Nuanta unei culori poate fi specificata prin intermediul unei valori intre 0 si 360s, corespunzând unui unghi pe o roata a culorilor de baza. Luminozitatea si saturatia sunt exprimate ca procente, o luminozitate de 100% corespunzand culorii albe, 0% fiind negru, culoarea pura avand luminozitatea de 50%. O valoare a saturatiei de 100% reprezinta culoarea pura, 0% corespunzand unei culori cuprinsa intre alb si negru, in functie de luminozitate. Culorii rosii ii coresunde un unghi de 0 grade, culorii verzi 1200, iar pentru albastru 2400.
Modelele de intrare si de iesire sunt limitate si adaptate la dispozitivele periferice de intrare si iesire.
Modelul RGB, pe care il folosesc pentru afisare monitoarele computerelor si ecranele televizoarelor, asociaza valori, pe o scara de la 0 la 255, pentru fiecare dintre culorile Rosu, Verde si Albastru. De exemplu, Verde pur are asociata valoarea 0 pentru Rosu si Albastru si valoarea maxima 255 pentru Verde. Pentru Alb pur vom avea pentru toate cele trei culori valori egale cu 255. Pentru Negru pur, toate cele trei culori (RGB) vor avea asociata valoarea 0.
Valoarea, in acest context, inseamna intensitatea relativa a culorii. Datorita faptului ca in modelul RGB sunt amestecate culori de lumina pentru a se obtine lumina alba, intensitatea maxima este 255. Daca s-ar combina aceste culori la o valoare egala cu 137, s-ar obtine un gri mediu.
Modelul CMYK, folosit pentru tiparire, defineste culorile in functie de continutul lor procentual in cyan, magenta, galben si negru. Acestea sunt cele patru culori ale cernelurilor cu care tiparesc imprimantele cu jet de cerneala, imprimantele laser performante, dar si presele tipografice.

Modelul HSB. Cand artistii vorbesc despre culoare , ei o definesc in general folosind o serie de parametri denumiti HSB. H vine de la Hue-nuanta, care este culoarea de baza din roata culorilor, de exemplu, rosu, verde sau albastru. Se exprima in grade(0-360) care corespund pozitiei diferitelor culori pe roata culorilor. S este saturatia sau intensitatea culorii si reprezinta procentajul de culoare din care se scade procentul de gri. Pigmentul de culoare pura, care nu contine deloc gri, este denumit 100% saturat. Griul neutru, fara nici o culoare, se considera 0% saturat.
Cel mai cuprinzator dintre aceste modele de culoare este CIE Lab. El defineste un gamut pentru o culoare care este mai extins decat pentru oricare dintre celelalte modele. Gamut-ul este o gama de culori care poate fi afisata sau tiparita intr-un anumit sistem de culori. Spectrul de culori perceput de ochiul uman este mai larg decat gamut-ul disponibil in orice sistem de culori. O culoare care poate fi afisata ijn modelul RGB sau HSB poate fi in afara gamut-ului si deci imposibil de tiparit, in sistemul CMYK.


Difuzarea TV. Standardele TV

a) NTSC (National Television Systems Comitee)
Standard dezvoltat in Statele Unite, fiind cel mai vechi si mai raspandit standard TV. Denumit "Never Twice the Same Colour" - "Niciodata de doua ori aceeasi culoare", functioneaza perfect in sisteme video directe, sau in TV cu circuit inchis, dar prezinta probleme de variatie a culorilor in cazul transmisiunii la distanta. Cauza acestor probleme este generata de modificarea fazei undei purtatoare a culorii din semnanul transmis.
b) PAL (Phase Alternating Lines)
Inventat in 1963 de W. Bruch de la firma germana Telefunken, este utilizat azi in cea mai mare parte a Europei de Vest. Rezolva problema variatiei culorilor prin inversarea tot la a doua linie a fazei undei purtatoare de culoare.


c) SECAM (SEquential Couleur Avec Memoire)
Introdus in Franta din motive politice (protejarea propriei industrii TV) si adoptat de asemenea si in tarile est-europene tot din motive politice (incurajarea incompatibilitatii cu transmisiile TV vestice). I se mai spune "System Essentially Contrary to American Method" - "Sistem esential contrar metodei americane". Difera fata de sistemul PAL prin frecventele de transmisie si prin unele elemente de codare a semnalului compozit. Vizionarea semnalului SECAM cu un receptor de tip PAL, va reproduce imaginile corecte, dar monocrom.
d) Sisteme EDTV (Enhanced Definition TeleVision)
Deriva din sistemele conventionale, modificate pentru a oferi rezolutie orizontala si/sau verticala mai buna la receptie. In Statele Unite, un astfel de sistem TV imbunatatit este IDTV (Improved-Definition TeleVision - televiziune cu definitie imbunatatita). Sistemul nu este ceva nou, ci incearca sa imbunatateasca imaginea NTSC prin utilizarea memoriei digitale pentru dublarea numarului liniilor de scan, de la 525 la 1050. Imaginile sunt doar cu foarte putin mai detaliate ca cele originale NTSC, deoarece semnalul nu contine nici un fel de informatie aditionala. Standardul similar lui IDTV, dar pentru Europa, este D2-MAC (Duobinary Multiplexed Analogue Components). Aceasta solutie a fost deja introdusa in Germania, ca standard TV succesor lui PAL. D2-MAC utilizeaza un mecanism de multiplexare in timp pentru transmisia componentelor video. Sunetul si ceva informatie suplimentara sunt codificate impreuna in format duobinar (D2), pe 105 biti.
e) Televiziunea de inalta definitie (HDTV - High-Definition TV) este considerata adevarata noua ganeratie de televiziune. Standardul este definit in principiu referitor la imaginea ce o ofera telespectatorului. Imaginile HDTV au de doua ori mai multi pixeli pe orizontala si pe verticala decat la sistemele conventionale. Cresterea definitiei pe verticala se obtine prin implicarea a mai mult de 1000 de linii de scan. Cresterea detaliului de luminanta din imagini se realizeaza prin marirea cu aproximativ de cinci ori mai mult a latimii de banda de transmisie utilizate in sistemele clasice.


Bibliografie:

 Carla Rose- Adobe Photoshop 5 in 24 de ore- ghid practic, Editura Image, Bucuresti, 1999

 J. A. Reddihough- Televiziunea in culori (intrebari si raspunsuri), Editura Tehnica, Bucuresti, 1977

 Ing. Mihai Micea- asistent Universitatea “Politehnica”, Timisoara- sursa: internet

0 Comments:

Post a Comment

<< Home