Friday, April 29, 2005

Eseu - etica - media (Simona)

Profesionalismul etic al jurnalistului(Simona S.)

La inceput a fost Cuvantul. La inceput a fost manuscrisul, apoi tiparul. Altfel spus la inceput a fost cuvantul scris.
In timp ce democratia si libertatea par sa trimfe intr-o planeta eliberata serios de regimurile autoritare, cenzurile si manipularile produc o paradoxala intoarcere in forta. Rezulta de aici importanta “mediului aspura mesajului”. Tehnologiile comunicatiei joaca, mai mult ca niciodata, un rol ideologic central.
Pentru ca realitatea e multiforma, pentru ca epoca e complexa si complicata, supertehnologizata si superspecializata, capacitatea jurnalistului de a intelege, de a judeca, de a se adapta si de exprima trebuie sa fie pe masura provocarilor realitatii actuale. Acestea fiind datele problemei, stiintele limbajului, stilistica – in sensul ei larg, retorica, argumentarea, persuasiunea, cultura jurnalistica, istoria presei, etica jurnalistica sunt ariile fara de care azi practica jurnalismului nu se mai poate imagina.
Cultura jurnalistica predomina intr-un ziar sau in anumite tipuri de ziare si este ca un secret de breasla, transmis de la maestru la “invatacel” – o intelepciune profesionala care evolueaza sau degenereaza in permanenta. Ea stabileste ceea ce insemna un articol bun, ea dicteaza atitudinea morala a unui ziar, si prin aceasta are o influeanta mai mare decat orice canoane teoretice asupra principiilor deontologice, dupa care se ghideaza angajatii unei publicatii. Aceasta cultura dicteaza ceea ce trebuie admirat la un jurnalist si ceea ce se asteapta de la el, are ceva in comun cu valoarea de informare, dar pare a fi cel mai bine caracterizata drept “instinct gazetaresc”. Prin instinct intelegandu-se fie abilitatea naturala de a descoperi sens si inteles acolo unde altii nu vad nimic, fie, in forma sa degenerata, arta de a tranforma banalul in extraordinar.
Situatia reala in care un jurnalist da o semnificatie propriei meserii e rezultatul unui complex de factori: personalitatea si convingerile sale, linia editoriala si politica a ziarului, contextul social in care opereaza, subiectul de care trebuie sa se ocupe etc. Aceasta complexitate se reflecta intr-o pluralitate de principii etice: a spune adevarul, sau ceea ce poate sa para adevarul, este doar un aspect intre alte indatoriri morale care-i privesc pe ziaristi, incat nu poate exisa un model etic unic, ci trebuie sa alegi intre modele diferite.
Etica specifica jurnalismului poate sa nu coincidea totdeauna cu standardele morale generale.
Etica este cunoscuta in general ca o disciplina intelectuala, atasata indeobste filozofiei sau disciplinelor umaniste, dar etica nu se ocupa doar cu probleme de ordin teoretic, ci, spre deosebire de alte discipline filozofice, este o practica inainte de toate sau este destinata practicii. Punctul sau de plecare este de a prescrie ce este raul si care este calea de evitare a consecintelor sale. Aceasta face insa ca pentru multi statutul eticii sa fie extreme de confuz. Chiar termenul ca atare este neclar, el fiind cand sinonim, cand diferit de cel de morala. Distinctia dintre etica si morala explica intr-un anume sens distinctia dintre teoretic si practic. “Fara morala, mass media nu are decat un obiectiv: sa faca sa se vorbeasca despre ea, sa-si vandal marfa, sa-si mareasca audienta prin orice mijloace.”
“Kant gaseste “predispozitia morala” ca efectiv reala in modul de a se manifesta al oamenilor fata de evenimentele care afecteaza, sau pot sa afecteze propriul lor mod de viata, aproape ca o nota noua a timpului si designeaza, desi inca vag, descoperirea de catre om a valorii vietii si demnitatii sale, care-i dau sens si noblete unei fiintari astfel mai curand mecanice si goale. “
Etica defineste mai curand judecatile calificate asupra comportamentelor din punctul de vedere al ideii de bine si rau, in timp ce morala este mai curand o judecata etica spontanta, ca si un set de norme de comportament partial obligatorii si partial penalizabile juridic.
Putem vorbi despre o etica profesionala in practicarea diferitelor meserii. Deontologia este obloigatorie din punctual de vedere al eticii profesionale, in special in acele profesiuni care au un impact public semnificativ , cum este jurnalismul. Fiind meserie legata de public, jurnalismul are nevoie de credibilitate, pe care numai o conduita etica o poate oferi.
Etica presei poate fi considerata pe plan general ca o etica a comunicarii deoarece comunicarea este esenta sistemului media.
Privita ca proces in desfasurare, comunicarea consta in transmiterea si schimbul de mesaje (informatii) intre personae, in circulatia de impresii si de comenzi, in impartasirea de stari afective, de decizii si judecati de valoare care au ca scop final obtinerea de efecte la nivel particular, interior al fiecarui individ.
A comunica, respectiv capacitatea de a gasi un receptor pentru un mesaj, este esential pentru meseria de jurnalist.
O etica a comunicarii presupune stabilirea unor valori etice fundamentale care sa caracterizeze demersul jurnalistic: respectul pentru cuvinte, sinceritatea ca norma, respectul pentru oameni, cultul adevarului, alegerea semnificativa, promovarea unui climat sanatos.
In conditiile in care puterea mass-media este general recunoscuta, jurnalistii dezvolta tendinta – uneori intentionat, alteori instinctiv – de a face abuz de aceasta. Daca nu sunt cunoscute si puse in practica principiile de baza ale unei etici mass-media, consecintele pot fi grave.
In Romania, o asemenea etica nu este inca fundamentala, aceasta si din cauza perioadei scurte de exersare a libertatii presei.
Mass-media au devenit, in lumea moderna, un fel de centru gravitational, in raport cu care se pozitioneaza toate celelalte segmente ale societatii – sistemul economic, politic, sociologic, cultural, tehnologic.
Cuvantul scris actioneaza in favoarea celui care trebuie sa redacteze un text: la scoala, la facultate, la examene, la concursuri - pentru a obtine un post, in activitatea profesionala, in activitati curente (completarea unui formular), toate acestea duc la construirea unui text expresiv si persuasiv.
Textul este, evident, principalul vector al discursului jurnalistic. Exista doua criterii principale in functie de care putem judeca din punc de vedere deontologic un text jurnalistic: in primul rand respectarea adevarului faptelor sau conditia de credibilitate, iar in al doilea rand respectarea regimului stilistic sau conditia de verosimilitate.
Este de la sine inteles ca prima datorie a unui jurnalist este de a spune adevarul („Scrieti numai ce stiti ca este corect.” ), care, din punct de vedere jurnalistic, inseamna numeroase lucruri. Un jurnalist trebuie sa stabileasca cu maximum de rigoare natura evenimentului care constituie obiectul relatarii, sa prezinte cat mai complet posibil evenimentul relatat, sa fie moderat in judecati de valoare, eliminandu-si opiniile subiective, evitand implicarile personale. Trebuie sa incerce sa prezinte evenimentul intr-o conformitate rezonabila cu importanta sa pentru comunitate nu pentru publicul caruia i se adreseaza ziarul.
Acestea sunt conditiile fara de care un jurnalist nu poate fi un adevarat profesionist. Sunt putini la numar cei carora le pasa de etica jurnalistica si de obiectivitate. De cele mai multe ori, jurnalistii pun senzationalul si obtinerea unor succese facile gazetaresti mai presus de prezentarea impartiala a realitatii. Profesionalism nu inseamna doar inteligenta si ingeniozitate. Dexteritatea in manipularea faptelor devine din ce in ce mai mult telul jurnalistului care vrea sa ajunga in varful piramidei.
Orice jurnalist isi propune initial sa respecte adevarul si principiile etice ale actului jurnalistic, sa fie in slujba exclusiva a publicului cititor, dar de cele mai multe ori, intra in contradictie cu propriile-i valori in care credea pana atunci. Motivul? Dorinta directorilor de ziare de a creste tirajul, ambitia personala de a promova, a celui care scrie, abandonarea realitatii in favoarea senzationalului, tendinta de a se adapta gustului unui public in schimbare, politica financiara a ziarului care presupune fie simpatizarea fatisa cu o structura politica fie aparitia unor demersuri publicitare in favoarea unor companii sau persoane influente. Toate acestea duc la pervertirea jurnalismului in sine , lucru remarcat din ce in ce mai mult in Romania de azi. Informatia de presa devine un simplu bun comercial, ziarul nu se mai adreseaza cititorului, ci consumatorului, astfel incat pasul catre fictionalizarea informatiei si catre senzationalismul pur este mic si inevitabil facut de catre toti reprezentantii mass-media.
Noul public, cel de dupa 1989, a salutat iesirea de sub regimul discursului public, care ignora tot ceea ce parea a nu se incadra viziunii normale asupra realitatii. Romanii au inceput sa se vada intr-o oglinda deformata, deoarece tot ceea ce tinea de existenta privata a indivizilor a devenit subiect public.
In acest moment ne punem intrebarea: mai poate functiona presa ca institutie privata ce-si propune sa prezinte adevarul?
Putem pleca de la urmatoarele constatari: exista o mecanica infernala a senzationalului in presa din Romania care distruge credibilitatea, presa serveste noua ideologie a anilor `90 (amestec de teze nationaliste si antimoderne). Limbajul jurnalistic este distrus de agresivitatea tematica si de agresivitatea lingvistica. Eclipsa eticului evoluaeza pe fondul unei crize a discursului public. Este cultival relativismul moral alaturat lipsei de respect pentru intimitate. Mass-media a devenit subiectul de predilectie al criticii sociale. Ea degradeaza democratia si transforma politica intr-o scena, acorda atentie unor fapte secundare, prejudiciaza viata personala, creand si distrugand in mod arbitrar celebritatea, relateaza orice tinzand astfel spre superficialitate.
Remarcam astfel absenta unor norme profesionale autoimpuse care sa functioneze in mod real, dar si a unei culturi profesionale.
Cum poate deveni presa romaneasca o presa profesionista? Totul porneste de la statutul jurnalistului. Si cum trebuie sa fie un jurnalist? In afara de faptul ca trebuie sa aiba talent si creativitate, el trebuie sa fie si un bun practician. Alaturi de calitati stilistice naturale un jurnalist trebuie sa aiba o cultura generala bine articulata si mai ales capacitatea de analiza si asociere. Trebuie sa manifeste o buna capacitate de adaptare la orice realitate, capacitate de comunicare publica si moderatie in raporturile sociale. Pentru jurnalist nu exista realitate insondabila, neinteligibila sau banala. Cel care decide categoria unui eveniment sau fapt social este publicul, in ultima instanta. Dar cel care formeaza in timp dorintele publicului este chiar jurnalistul, deoarece el este in primul rand un mediator si abia in al doilea rand un interpret.
In concluzie, pentru a fi un adevarat profesionist, jurnalistul are datoria de a respecta deontologia profesionala, publicul sau si pe sine insusi.

0 Comments:

Post a Comment

<< Home