Tuesday, March 29, 2005

libertatea_presei

Statutul profesional şi social al ziaristului român

Libertatea presei şi libertatea de a călători sunt două câştiguri incontestabile ale ultimilor 15 ani. Libertatea presei este resimţită la adevăratele ei dimensiuni de cei care, acum mai mult de 15 ani, au fost privaţi de ea. În România, în pofida a ceea ce spun politicienii, pentru că ei au inventat „lipsirea de libertate” a presei, cuvântul este liber. Dacă nu este suficient de liber într-un anume ziar ori la un anumit post de radio sau de televiziune, este liber altundeva, astfel încât adevărul se adună întreg, până la urmă, din cioburile risipite prin publicaţiile „noastre” şi „ale lor”. Sigur, unele publicaţii, posturi de radio şi de televiziune aparţin partidelor sau, adesea, reprezentanţilor mascaţi ai acestora, altele aparţin pur şi simplu unor patroni, iar altele joacă după cum li se cântă, dacă este vorba de bani. Dar afirmaţia că în România PRESA nu este liberă este un mare neadevăr, iar a-ţi propune să-i „redai” libertatea este la fel de periculos cu a i-o lua.
Din libertatea presei derivă şi o parte dintre caracteristicile statutului profesional şi social al ziaristului român. Un personaj care resimte din plin stratificarea socială a României, foarte bogaţi şi foarte săraci, cel mai adesea situându-se în tabăra celor din urmă şi asta nu pentru că nu şi-ar face bine meseria. Profesia de ziarist se dovedeşte a fi o meserie riscantă. Agresiunile asupra jurnaliştilor nu sunt o raritate şi, cel mai adesea, în faţa atacatorului este şi rămâne singur. Organizarea sindicală a breslei îţi arată beneficiile doar în puţine cazuri şi mai cu seamă dacă e vorba de un membru al Clubului Român de Presă. Pentru ziaristul de provincie, sindicatul e o poveste frumoasă sau un subiect despre care scrie. Organizaţia care să-l apere nu s-a născut încă. Până la urmă, despre libertatea presei vorbeşte mai rar cititorul. El citeşte o publicaţie sau rămâne pe un post atâta vreme cât nu se simte înşelat. Când se simte, caută altceva sau compară informaţiile, dibuind astfel adevărul. Dacă dezamăgirea este mare, atunci renunţă. Sancţiunea aceasta este una gravă, căci o sursă importantă de venit „pleacă” o dată cu cei care te părăsesc. Despre libertatea presei perorează însă mai ales politicienii, plăcută fiind presa atunci când le cântă în strună, criminală – când nu-i cruţă. Nu s-a făcut încă în ţara aceasta un referendum pentru adoptarea unei legi a presei, dar au existat tentative repetate în Parlament pentru adoptarea unei asemenea legi, considerată nedemocratică în lumea civilizată, dar aprig dorită de aleşii noştri. De ce? Pentru că li se pare presa românească prea liberă?...
Presa este atât de liberă, încât se poate prostitua. Nu plăcerea o mână însă în braţele musculoase ale puterii, ci ne-voia de a subzista. Mass-media rămân, totuşi, o afacere, mai rentabilă sau nu, după cât de mare este tupeul curtezanei sau după cât de mult ţine să-şi apere fecioria. Din presă unii trăiesc bine, s-au îmbogăţit, fac şi desfac guverne, nu mor în bietele „Dacii”, ci în maşini de zeci de mii de euro, smulg publicitate chiar şi de acolo unde numai de publicitate nu este nevoie. Dar salariile imensei majorităţi a celor ce trăiesc din condei, din cuvântul rostit sau din imagine sunt mizerabile. În Germania, pentru un pix şi o agendă, un ziarist îşi poate pierde pâinea; un consiliu de onoare constituit din profesionişti ai breslei îi pot pecetlui soarta. La noi, un pix şi o agendă sunt capturi aproape obligatorii şi minore. Iată paşi – timizi –, dar paşi către corupţie. Ce nu-mi dă redacţia cer singur. Si să vedem victima care-şi reclamă „jefuitorul”!…Putem vorbi în acest caz de un statut profesional? Dar social?
Chestiunea veniturilor unui ziarist şi cea a sursei acestora rămâne până la urmă cheia de boltă a ceea ce defineşte statutul său social şi profesional. Până la momentul la care orice ziarist, fie el şi din Clubul Român de Presă, nu va putea declara public originea veniturilor sale, fără să roşească, noţiunile de statut social sau profesional vor avea un pregnant iz de făcătură balcanică.

Gina Holban

0 Comments:

Post a Comment

<< Home