Monday, June 13, 2005

Revista Joy- en-joy!

JOY

“Site-ul 20ani s-a mutat.
In 5 secunde vei fi redirectionat(a) catre noul site JOY

Asa am aflat ca 20ani a disparut. A murit regele, traiasca regele! In acest caz, regina. Pentru ca, daca 20ani era dedicata tinerilor (si fete si baieti- cu varsta undeva, aproape de 20 de ani), JOY este o revista a mea, a ta, a ei. JOY este “un ghid de seductie pura”, aceasta misiune reprezentand chiar sloganul sub care troneaza revista.
Revista JOY este publicata de Roumanian Publishing Group SRL, si este o marca inregistrata a Marquard Media Ag. Apare in Germania, Elvetia, Austria, Ungaria si Serbia.
Publicatie lunara, in Romania a ajuns, in ianuarie, la numarul trei.

Ø Public tinta
Ea este o tipa nonconformista, dornica de a fi in ton cu moda si cu noutatile, o ‘scolarita’ gata sa primeasca informatii importante, glumite, barfe. Se lasa indrumata si invatata pentru a deveni o adevarata seducatoare- stralucitoare si plina de strategii.
Are intre 18 si 35 de ani, cativa banuti- 39.900 lei- pentru a cumpara revista, si mai multi bani- de ordinul sutelor de mii si a milioanelor- daca doreste sa cumpere produse promovate in paginile ce urmeaza sa le rasfoiasca. EnJOY!
Preturile exagerate ale cosmeticelor, accesoriilor si ale diverselor piese de vestimentatie sunt oarecum in contradictie cu posibilitatile financiare ale multor cititoare. Insa pretul accesibil al revistei, si restul articolelor sunt adaptate publicului tinta. Oricum, se stie deja, cititoarele din Romania au invatat, atunci cand e cazul, sa se uite numai la poze, sau sa ‘fure’ idei pe care sa le puna in practica, mult mai ieftin- aceeasi Marie, care, adevarat, nu este de firma…

Ø Continut
148 de pagini, sase sectiuni (people, beauty, sex&relatii, moda, reportaj, divertisment), rubrici permanente (editorial, horoscop, adrese utile, integrama cu premii, din numarul urmator) si pagini intregi de reclama.
Un editorial, stiri, reportaje, portrete, interviuri- de toate se gasesc in revista. Pacaleala aceasta merge bine pentru necunoscatori- daca sta scris in coltul din stanga- sus ‘reportaj’, atunci inseamna ca voi citi un reportaj. Insa adevarul jurnalistic este altul.
Articolele acestea sunt niste texte- si atat- bine aranjate in pagina, ce-i drept, usor de citit, pline de culoare. Sunt texte care nu-si propun sa socheze prin profesionalism, ci doar sa placa, sa fie intelese, ‘usor digerabile’.
Editorialul nu este semnat decat cu EnJOY! In mare majoritate insa, articolele sunt semnate- pe verticala, in marginea din dreapta, pe pagina impara si in marginea din stanga, pe pagina para. Aceasta informatie in alb sau negru, cu litere de-o schioapa, este vizibila, dar nu ‘sare in ochi’.
La revista scriu in jur de 13-15 persoane: editorul (Dana Musceleanu), redactorul-sef (Gabriela Zavaleanu), editorul de frumusete (Mirela Gruia), stilistul (Laura Lazar), 7-8 persoane cu nume strain (probabil articole copiate de la suratele din celelalte tari pline de bucurie –JOY!) si 3-4 colaboratori.
Editorialul are, in medie 1500 de caractere, stirile- cam 500- 1.000 caractere, reportajele- 15.000 caractere, iar un portret, 4.000 de caractere. Un spatiu mai mare in revista se acorda pentru coverstory, subiectul care trateaza in amanunt o anume etapa a vietii sau o super- realizare a vedetei de pe coperta. (Ex: Superdieta lui Renee Zellweger, Sexy diva Sarah Jessica Parker).
Alte texte, necatalogate ca intrand intr-un anume stil jurnalistic, sunt despre frumusete (machiaje si coafuri), sex&relatii (trucuri si strategii), moda (tendinte 2005, fashion news), divertisment (cluburi, masini, muzica, horoscop, teste, si pagini speciale care surprind vedete in ipostaze incomode). Dietele si horoscopul sunt incadrate la loc de mare cinste in paginile JOY. De efect sunt paginile auto- exclusiv feminin.
Revista abunda in poze, in multe cazuri, pentru text, ramanand mai putin de jumatate de pagina. In acelasi loc cu semnatura textelor este trecuta si sursa fotografiei- arhiva JOY, Reuter, Nova Music Foto Produce, Media Services, site-uri. Singurul nume de fotograf roman este cel al lui Sebastian Enache care, un ultimul numar nu mai apare in caseta redactionala ca fotograf, ci in calitate de colaborator.
Reclama este sufletul comertului. Din 144 de pagini, plus inca patru (coperta), in numarul din luna ianuarie, reclamele nu ocupa decat 18 pagini din revista propriu- zisa si inca trei (paginile 2, 147 si 148 din coperta), fata de 32 de pagini de reclama cate au existat in numarul anterior. Din cele 18 pagini, 12 reclame se gasesc in primele 50 de pagini ale revistei.
Produsele din reclame variaza de la cosmetice (crema hidratanta antiimperfectiuni Normaderm, lotiune& spuma Subrina, produse Oriflame) la parfumuri (Lalique, Dior), bauturi racoritoare (Coca- Cola light), articole de imbracaminte/ incaltaminte ale unor firme de renume (Alb-Negru, Veronesse, River Woods), telefonie mobila (Samsung SGH-X460), publicatii (Sapte Seri, Viva), posturi de televiziune si radio (MTV, Radio 21, Antena 1, Prima TV si trei reclame la TVR Cultural.) O gama diversa, pentru diferite ocazii, pentru trup, dar si pentru suflet, pentru o stare de bucurie sufleteasca, trupeasca si intelectuala (vezi reclamele pentru TVR Cultural).
Pagini de publicitate pot fi considerate si cele de moda news, beauty, star style, stil ghid, auto, flash- alte pagini se intituleaza chiar promo.
Cititoarele se bucura atunci cand descopera- destul de rar, ce-i drept, ca in josul paginii de reclama este un concurs (in nr. 3 al revistei, pagina 83, concurs Lalique Parfums, 5 premii in valoare totala de 500 euro). Singurul concurs permanent este cel intitulat Integrama cu premii.

Ø Design
Revista-carte, are un format atractiv- 17cm/ 23 cm. Incape in poseta, se poate citi la sala, in parc, la un suc, sub banca, etc. Un JOY atat de mic, pentru o bucurie atat de mare.
Hartia este fina, lucioasa, de calitate. Culorile sunt multe, vii, aranjate cu bun gust in pagina si… la moda!
Pe coperta- intotdeauna o vedeta al carei subiect este promovat alaturi de inca cinci titluri. Alte doua subiecte sunt promovate pe cotorul revistei, care are aceeasi culoare cu titlul mare. Acesta din urma (titlul JOY) ocupa aproape in intregime latimea paginii, si cam o cincime din lungimea ei. Isi schimba culoarea de la numar la numar. Poza decupeaza titlul. Capul vedetei ‘taie’ din O de la JOY si ce mai ramane, poate fi usor comparat cu o coronita sau cu o aura.
In coltul pe care-l inchide litera J in pagina, sunt trecute luna si anul aparitiei, adresa de site (www.e-joy.ro) si pretul. Sub Y sta sloganul – seductie/ de seductie pura, iar ‘seductie’ este scris intr-un chenar colorat.
Chenarele care incadreaza anumite cuvinte cheie sunt des folosite si in interiorul revistei, in dorinta de a scoate in evidenta personajul despre care se discuta sau o idee.
Continutul revistei nu este incadrat intr-un chenar uniform. De multe ori unele poze se prelungesc, parca, dincolo de pagini, alte poze sunt incadrate, dar par ‘aruncate’ in pagina- de marimi diferite, pe inaltime sau pe latime, avand in completare un text care sa explice/ adauge o informtie. Un chenar imaginar exista pentru texte, dar acesta dispare cand ne asteptam mai putin, in alte chenare colorate, in alte marimi ale caracterelor- oferind dinamism fiecarei pagini.
Textele sunt scrise cu fonturi neserifate, aerisit. Titlurile, supratitlurile, subtitlurile, intertitlurile, chapeau-urile sunt mari si foarte mari, colorate, subliniate sau incadrate intr-un fundal colorat. Scrisul se face pe doua sau trei coloane. Uneori, in aceeasi pagina avem combinatii sau portiuni de text cu doua coloane, si altele cu trei. De la numar la numar, rubricile fixe nu-si pastreaza acelasi format.
Elementele de design care sa asigure continuitatea sunt: stilul si culorile de la cuprins, chenarele colorate pentru cuvintele- cheie din stirile de la inceput- joc de doua culori, dar nu intotdeauna aceleasi, titlurile de pagina scrise in alb si negru si, in mare majoritate, in limba engleza (trendreportaj, sexplicatii, beauty, real people, be happy, trend), rubricile smile, foto CV, test, noutatile de la pagina de muzica (in chenar albastru), star news. La coverstory si la unele reportaje de ‘maxima importanta’ (ghicitul in palma, dieta Joy), o dunga colorata strabate in partea de sus, pe latime, toate paginile care trateaza acest subiect.

Ø Concluzii
JOY este o revista pentru femeia moderna, activa, dornica de schimbare si gata oricand de a incerca ceva nou. JOY este revista celor care se bucura in engleza.
Plina de culoare si informatie- mai mult sau mai putin de actualitate- revista este usor de citit, are teme ‘seducatoare’, care acopera o gama variata de subiecte, sugestii, exemple de viata.
Intr-un moment de relaxare, de destindere, sau chiar de plictiseala, JOY poate fi un leac potrivit, o ‘telenovela’ tiparita. (sau pe calculator!)

Tuesday, June 07, 2005

Israel(Cristina G.)

Israel
(one of the few countries in the world that truly likes US)
I must confess that I did not know anything about Israel till last week, when I first met an Israelian guy. I was so ashamed of seeing that he knows so many things about my country while the only terms that I could relate Israel to were Jerusalem, Bethleem and Tel-Aviv. Of course, I was also able to say that Israel is a country that always wins good positions in the Eurovision contest. But that looked pretty strange to me too, because I knew that Israel is an Aesian country, while Eurovision is an European competition. I was feeling so stupid after my first date with Itzik that the first thing that I did after arriving home(and I swear it was for the first time when I did that after a date) was to pick up a encyclopedia, trying to find more about a country with no shapes in my mind. After that, everytime we met again, I have also pricked up my ears at everything that he and his friends were talking about. In fact, I remember now that the thing that shocked me the most was that all his friends looked so different and had so different accents.
So, this is how I found out that Israel is the country where no one has a foreign accent because everyone has a foreign accent. Israel is a nation of immigrants, a small republic located on the eastern shore of the Mediterranean Sea, surrounded on three sides by Arab countries: in north Lebanon, in the northeast Syria,in the east Jordan, and in the southwest Egypt. Over 82 per cent of the population is made up of Jews. The remainder 18 per cent consists of the Arabs who are mainly Muslims. Most of the people of Israel live in metropolitan areas and heavy concentration is found around the cities of Jerusalem, Tel-Aviv-Yafo, and Haifa.
In previous centuries, Jewish communities lived mainly in ghettos, as they were not allowed to live among other communities by order of the governments in the countries where they lived. The first major ghetto was in Venice. However, after many hundreds of years of persecution and suffering, Jews were finally able to integrate themselves more into secular life in the 19th century due to countries becoming more tolerant, but despite this six million Jews across Europe were killed during the Holocaust (1939-1945), which virtually eradicated large Jewish populations in such countries as Poland. Nowadays, besides the 5 million Jews that live in Israel, there are approximately other 7 million Jews in the world, and around 300,000 living in the UK. Other countries with a large Jewish population include USA and Canada, France, Belgium, Holland, South Africa, Argentina, Brazil and Australia. All Jews fall into one of two categories, depending on their family origins; Ashkenazi Jews are of East European extraction, while Sephardic hail from Spain, Mediterranean and Middle Eastern countries.The standard of living of the people in Israel is quite high, despite the fact that the country's defence spending remains one of the world's highest per capita and the growing influx of immigrants always manages to strain the availability of jobs and housing. Israel has a diversified, technologically advanced economy with substantial but decreasing government ownership and a strong high-tech sector. The major industrial sectors include high-technology electronic and biomedical equipment, metal products, processed foods, chemicals, and transport equipment. Israel possesses a substantial service sector and is one of the world's centers for diamond cutting and polishing. It depends on imports of crude oil, grains, raw materials, and military equipment. Despite limited natural resources, Israel has intensively developed its agricultural and industrial sectors over the past 20 years. Israel imports substantial quantities of grain but is largely self-sufficient in other agricultural products.
Israel’s strong commitment to economic development and its talented work force led to economic growth rates during the nation's first two decades that frequently exceeded 10% annually. The years after the 1973 Yom Kippur War were a lost decade economically, as growth stalled and inflation reached triple-digit levels. The successful economic stabilization plan implemented in 1985 and the subsequent introduction of market-oriented structural reforms reinvigorated the economy and paved the way for rapid growth in the 1990s. A wave of Jewish immigration beginning in 1989, predominantly from the countries of the former U.S.S.R., brought nearly a million new citizens to Israel. These new immigrants, many of them highly educated, now constitute some 16% of Israel’s 6 million inhabitants. This made me understand why Itzik’s mother has English origins, why Asaf has a Pakistanese father, why Boris has Cecen parents, while they are all Israelians.
The successful absorption of the new jewish people into Israeli society and its labor force forms a remarkable chapter in Israeli history. The skills brought by the new immigrants and their added demand as consumers gave the Israeli economy a strong upward push and in the 1990’s, they played a key role in the ongoing development of Israel’s high-tech sector. During the 1990s, progress in the Middle East peace process, beginning with the Madrid Conference of 1991, helped to reduce Israel’s economic isolation from its neighbors and opened up new markets to Israeli exporters farther afield. The peace process stimulated an unprecedented inflow of foreign investment in Israel, and provided a substantial boost to economic growth in the region over the last decade. Growth was an exceptional 6.2% in 2000, due in part to a number of one-time high tech acquisitions and investments. This exceptional year was followed by two years of negative growth of –0.9% and –1%, respectively, in 2001 and 2002. As a result of the security situation(the bitter Israeli-Palestinian conflict), the downturn in the high-tech sector and Nasdaq crisis, and the slowdown of the global economy-particularly the U.S. there has been a significant rise in unemployment and wage erosion. Despite that, in 2001, the total gross domestic product (GDP) of the country touched $108.32 billion and its per capita GDP of $17,020 was one of the highest in the world. Economic diversification, high investment, a skilled and educated workforce, and a commitment to research and development have contributed to this economic success of Israel. In 2004, rising business and consumer confidence - as well as higher demand for Israeli exports boosted GDP by 2.7%. Roughly half of the government's external debt is owed to the US, which is its major source of economic and military aid. The United States is Israel’s largest trading partner. In 2002, two-way trade totaled some $19.66 billion, and Israel had approximately a $5.88 billion trade surplus with the U.S. The principal U.S. exports to Israel include civilian aircraft parts, telecommunications equipment, semiconductors, civilian aircraft, electrical apparatus, and computer accessories. Israel’s tech market is very developed, and in spite of the pause in the industry’s growth, the high-tech sector is likely to be the major driver of the Israeli economy. Israel is the country where applications of high tech gadgets and devices, such as printers in banks that print out your statement on demand, were introduced years ahead of the United States and decades ahead of Europe. Almost half of Israel’s exports are high tech. Most leading players, including Intel, IBM, and Cisco have a presence in Israel, and it is worth noting that even during the downturn in the macroeconomic situation in Israel these large players as well as others did not withdraw from the Israeli market. Israel and USA signed a free trade agreement (FTA) in 1985 that progressively eliminated tariffs on most goods traded between the two countries over the following 10 years. An agricultural trade accord signed in November 1996 addressed the remaining goods not covered in the FTA but has not entirely erased barriers to trade in the agricultural sector. Israel also has trade and cooperation agreements in place with the European Union, Canada, Mexico, and other countries.
Israel is also a major tourist destination. It is the only country in the world with northern European standards of living and southern European weather, one of the few places in the world where the sun sets into the Mediterranean Sea and the only place on Earth with white almond blossoms in January, with an Israeli spring, the most glorious time of year. Israel is also the country where you can find the Holy grave and where one is unlikely to be able to dig a cellar without hitting ancient archeological artifacts.You might also say that Israel is the only country in the world where people can read the Bible and understand it. Jews believe that there is only one God, and that the Bible, known as the Tanakh, consists only of the Old Testament. That makes Israel the country where, when people say "the modern later era", they are referring to the time of Jesus. The Jewish calendar is full of festivals and special days, either commemorating a major event in Jewish history or celebrating a certain time of year (such as Jewish New Year). Festival days are known as Yom Tovim and many of these days are marked by Jews refraining from working
As far as it concerns Israel's culture, you may find out that Israelian writers and performers, painters, sculptors, and photographers have always examined personal and social issues relating to Jewish identity and statehood. Many Israeli artists and sculptors, including Yaacov Agam, Dani Karavan, and Reuvin Rubin, have even gained international recognition for their work. Filmmaking is also a growing market in Israel and had begun in the 1950s and since has developed strongly under the Israel Film Center. It’s worthy to note, for example, the succes of Hanna Laszlo and "Free Zone" by Amos Gitai at this year’s Cannes edition.
There are many other interesting aspects about this country. In Israel, reservists are bossed around and commanded by officers, male and female, younger than their own children. It is probably one of the few countries in the world where the news is broadcast over the loudspeakers on buses, where people listen to news updates every half hour, or whose people are capable of locating Bosnia on a map of the world. Israel is the only country in the world where one need not check the ingredients on the products in the supermarket to avoid ending up with things containing pork. Old but still good quips say that Israel is the only country in the world where, if someone calls you a "dirty Jew", it means you need a bath; or the only place where making a call to God is a local call…
Itzik also told me that in Israel no one cares what rules say when an important goal can be achieved by bending them(I have noted that and promised to take care of all his actionsJ). He had also told me that in Israel "small talk" consists of loud angry debate over politics and religion and you may surely discover that people not knowing each other always strike up conversations while waiting in lines. I permit myself inquiring about this, as yesterday, when I asked him why was he so quite, he has answered that he believed that every person has a limited numbers of things to say; and when he finishes telling it all, he dies and that’s way he is so nigard with words…But returning to Israel, we might say that there is unfortunately a mindless self-destructive insane side of this country. Life in Israel today threatens to become just such a prison, as the spiral of overwhelming violent reaction to the indiscriminate violence of suicide bombings and the consequent desperate anxiety over security creates more and more barriers and walls. Despite of the welfare, young Israelis are already complaining this is not a very enjoyable way to live or raise a family. Over time, unless one is a refugee, a true believer, or a Palestinian, Israel may simply not be the kind of place that anyone wants to live for very long. In short, even if Israeli is able to wall the Palestinians out forever, it will never be able to wall the Israelis in. Most people don't think there will be peace in the region in the near future. It has been a hot bed and killing field for the last 4,000 years. It would be hard to have peace especially with the current events. But let's hope for the best.




Sources:
http://the.economist.com
http://www.en.wikipedia.org
http://the.independent.co.uk
http://www.mapsofworld.com
http://www.submergingmarkets.com

Legea romaneasca-incotro?(Cristina G.)

Legea romaneasca-incotro?
In ultima luna a anului 2004, atentia presei romanesti s-a indreptat cu precadere spre doua cazuri care au starnit valuri de controverse din partea opiniei publice romanesti. Este vorba, pe de o parte, despre accidentul nefericit in urma caruia si-a pierdut viata basistul trupei Compact, Teo Peter, de a carui moarte se face vinovat unul dintre angajatii Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti, Robert Christopher Van Goether si, pe de alta parte, de situatia dificila in care s-a aflat jurnalistul postului de televiziune Pro TV, George Buhnici, acuzat de catre autoritatile bulgare ca a folosit si detinut pe teritoriul tarii vecine mijloace tehnice speciale, fara a avea autorizatia necesara. Cele doua cazuri au atras mari semne de intrebare vis-à-vis de felul in care legile Romaniei sunt respectate de catre cetatenii straini aflati pe teritoriul tarii noastre si de modul in care acestea pot fi puse in aplicare in afara granitelor statului, pentru cetatenii romani.
In primul caz, puscasul marin Van Goether, garda de corp a ambasadorului Jack Dyer Crouch, se face clar vinovat de ucidere din culpa. Pe 4 decembrie 2004, in jurul orei 4.30, functionarul diplomatic american , in varsta de 31 de ani, aflat la volanul unui autoturism marca "Ford Expedition", proprietatea Ambasadei SUA, nu a respectat semnificatia indicatoarelor "Stop-Oprire la intersectie" si a intrat in coliziune cu taxiul in care se afla Teo Peter. Basistul trupei Compact a murit pe loc, iar soferul de taxi a fost ranit usor. Dupa efectuarea testului de alcoolemie, la care au fost supusi ambii conducatori auto, s-a constatat ca cetateanul strain avea 0,09 mg/l alcool pur in aerul expirat. El a fost condus la Institutul National de Medicina Legala pentru recoltarea de probe biologice, insa a refuzat analiza, motivand ca nu se foloseste instrumentarul medical pus la dispozitie de ambasada. Ulterior, el a parasit teritoriul Romaniei, in baza "imunitatii diplomatice de jurisdictie penala"pe care i-o ofera functia, desi a provocat un accident mortal. Prin urmare, el nu va putea fi cercetat ori pedepsit in tara noastra, aceasta in ciuda numeroaselor solicitari de ridicare a imunitatii americanului, venite din partea Ministerului Afacerilor Externe(MAE).
O astfel de situatie nu putea sa nu creeze consternare in randul opiniei publice. De ce sa fie judecat asasinul lui Teo Peter dupa legile americane, daca accidentul s-a produs in Bucuresti, iar victima era cetatean roman? Si de ce a fost scos pe furis din tara diplomatul american vinovat? Sa fie oare pentru ca s-a incercat musamalizarea cazului(destul de putin credibil), sa fie dintr-un dispret fata de autoritile romane sau pentru ca, dupa legile americane, mai exista o speranta ca vinovatul sa nu fie pedepsit? Ambasadorul SUA la Bucuresti, J.D.Crouch, sustine ca americanul a fost scos din Romania "pentru a i se respecta drepturile" si invoca prevederile articolului 8 din Codul Penal, in care se precizeaza ca "Legea penala nu se aplica infractiunilor savirsite de catre reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de alte persoane care, in conformitate cu conventiile internationale, nu sint supuse jurisdictiei penale a statului roman".
Asadar, chiar daca organele de urmarire penala din Romania sunt cele care ancheteaza accidentul de circulatie, functionarul american va fi judecat de Curtea Militara a SUA.Legea e clara si autoritatile romane nu pot face nimic, chiar daca e firesc ca orice ucigas sa plateasca pentru fapta comisa. Absurditatea situatiei, faptul ca, la uciderea unui om, apar legi noi, invocandu-se fel si fel de uzante diplomatice si imunitati, demonstreaza faptul ca ne-am grabit sa adoptam reguli care nu ni se potrivesc, adoptand un tratat pe care altii l-au refuzat inaintea noastra, tratat prin care militarii aflati pe teritoriul romanesc sunt scosi de sub jurisdictia Curtii Penale Internationale.Asa incat, daca diplomatic alierea cu NATO a insemnat un pas inainte, din punctul de vedere al capacitatii de a ne exercita propriile reguli in limitele granitelor noastre, am mai facut un pas inapoi.
Cel de-al doilea caz vine sa intareasca ideea conform careia legile nu se aplica la fel pentru toata lumea.In ciuda existentei unui articol(numarul 11) in "Carta Uniunii Europene a Drepturilor Fundamentale", unde se arata ca libertatea de exprimare si informare este un drept care se exercita "fara interferenta autoritatilor si fara limite de frontiere", jurnalistul roman George Buhnici a fost arestat in decembrie anul trecut de autoritatile bulgare pentru realizarea unui reportaj cu camera ascunsa intr-unul din magazinele duty-free aflate la granita dintre cele doua state vecine. Corespondentul filmase comercianti din magazinele duty-free de la vama Giurgiu - Ruse dispusi sa vanda tigari in cantitate mai mare decat le-o permite legea. Filmarea s-a facut cu ochelari prevazuti cu camera ascunsa, un instrument uzual de investigatie jurnalistica, permis de legile romanesti in cazul in care demersul gazetaresc prezinta un interes public justificat. Dupa filmare, echipa formata din soferul Ovidiu Pavel si corespondentul George Buhnici a intrat pe teritoriul Bulgariei doar pentru a putea intoarce masina pentru a reveni in Romania. Au fost insa opriti de autoritatile vamale bulgare. Vamesii bulgari i-au perchezitionat, le-au confiscat echipamentele de filmare si i-au retinut pentru audieri.
Corespondentul si soferul au fost audiati separat, li s-a interzis timp de cateva ore sa telefoneze in Romania si au fost pusi sa dea declaratii si sa semneze procese verbale in limba bulgara, in prezenta unui translator. Toate demersurile lui George Buhnici de a solicita asistenta din partea ambasadei Romaniei si un traducator autorizat au fost tergiversate voit. Soferului Ovidiu Pavel i-a fost inapoiat pasaportul in aceeasi zi, insa corespondentul a fost retinut in continuare. I s-a pus la dispozitie un avocat din oficiu si un interpret, care traducea insa selectiv intrebarile si observatiile autoritatilor bulgare. Reporterul PROTV era permanent indemnat de translatorul bulgar sa faca ce i se spune si sa semneze fara comentarii tot ce solicitau autoritatile bulgare. Abia dupa deplasarea consulului Romaniei la Sofia, Victor Bojin, la Ruse , lui George Buhnici is-a oferit asistenta juridica necesara.
George Buhnici a riscat o pedeapsa de pana la trei ani de inchisoare pentru incalcarea articolului 339 din Codul Penal bulgar, respectiv pentru detinerea si folosirea tehnicii speciale de inregistrare fara autorizatie. Dar tehnica de prelevare a informatiilor folosita de reporterul roman, si a carei utilizare "neautorizata" este incriminata de legislatia bulgara, este uzuala in tarile Uniunii Europene, in cazul jurnalismului de investigatie, asa cum s-a aratat si in mesajul adresat autoritatilor bulgare de organizatia "Reporters Without Borders" in sprijinul reporterului roman, mesaj care sublinia caracterul "ridicol si anacronic" al prevederii legale in cauza.Este adevarat ca intre Romania si Bulgaria exista diferente in ceea ce priveste reglementarea accesului la informatie, la fel de adevarat cum este si faptul ca jurnalistul roman s-ar fi putut mai bine informa asupra legilor tarii vecine. Insa nu trebuie uitat faptul ca Bulgaria, ca membra a Consiliului Europei, a semnat recomandarea numarul 96 a Consiliului de Ministri din tarile membre ale Consiliului Europei, care prevede ca statele semnatare se obliga sa permita accesul jurnalistilor si al echipamentelor acestora pe teritoriul lor. De asemenea, statele semnatare se angajeaza sa evite orice masura restrictiva la adresa jurnalistilor, de exemplu retragerea unei acreditari sau expulzarea din cauza exercitarii profesiei ori a continutului reportajelor pe care le realizeaza.
Buhnici s-a intors in Romania, scapand doar cu o amenda penala de 1.000 de leva, la care se adauga alte 900 de leva, reprezentand cheltuieli de judecata. Semnele de intrebare nu au disparut insa odata cu incetarea urmaririi penale: ramane sa aflam in ce contexte trebuie sa ne respectam propriile legi si mai ales cand vom reusi sa ne desfasuram activitatile dupa standardele unice ale Europei Unite spre care tindem de atata vreme.

Festivalul de la Cannes, editia 2005(Cristina G.)

Timp de 12 zile, Cannes-ul a fost capitala filmului, locul în care consacraţii cinema-ului s-au întâlnit cu debutanţii, râvnind deopotrivă la premii care cresc prestigiul, recunosc autenticitatea şi aduc mai mulţi spectatori în sală. La Cannes vin toţi cei care contează; însăşi prezenţa în selecţia oficială e un premiu.

Regizori, actori, alte personalităţi din industria cinematografică şi nu mai puţin de 4000 de jurnalişti, reprezentând 1600 de instituţii de presă din întreaga lume, au fost prezenţi anul acesta la Cannes, în perioada 11-22 mai.
Douăzeci de filme de lung-metraj au intrat în competiţie pentru "Palme D’Or", trofeul acordat celei mai bune pelicule la Cannes. Între acestea, "Lemming", filmul care a deschis festivalul, realizat de Dominik Moll, "A history of violence", de Davin Cronenberg, "Where the truth lies", de Atom Egoyan, "Free Zone", al lui Amos Gitai sau " Last Days", de Van Sant, o poveste despre ultimele zile ale unui star rock, inspirată de moartea lui Kurt Cobain, avându-l în distribuţie pe Michael Pitt. La secţiunea scurt-metraje au concurat nouă producţii din Noua Zeelandă, Belgia, Danemarca, SUA, Ungaria, Australia, Ucraina si Franţa. Pentru prima oară în istoria festivalului a fost inclus în competiţie un film irakian, "Kilometrul Zero", regizat de Hiner Saleem, film care tratează problema relaţiilor arabo-kurde în timpul războiului dintre Irak şi Iran din 1998. În afara competiţiei au fost prezentate, între altele, noul film al lui Woody Allen, "Match Point" şi pelicula lui George Lucas, "Star Wars - Episode III – Revenge of the Sith", ultimul episod al seriei stiinţifico-fantastice "Războiul stelelor", mare atracţie a festivalului din acest an.
Ediţia din 2005 a festivalului a însemnat reîntoarcerea numelor mari. Pe lângă Egoyan, Van Sant şi Cronenberg, competiţia a adunat veterani ai Cannes-ului, ca Wenders, cu "Don't Come Knocking", avându-i în distribuţie pe Sarah Polley şi Tim Roth; Jim Jarmusch şi “Broken Flowers",cu Bill Murray, Jessica Lange şi Sharon Stone; Michael Haneke cu "Caché", un thriller în care joacă perfect Daniel Auteuil şi Juliette Binoche; Hsiao-Hsien Hou şi al său “Three Times”, o poveste de dragoste cu Qi Shu şi Chen Chang, spusă în trei moduri şi trei perioade de timp diferite.
În ciuda speranţei Franţei de a câştiga primul Palme D’Or după 18 ani, prin "Caché", premiul cel mare a revenit belgienilor Jean-Pierre şi Luc Dardenne pentru pelicula "L’Enfant". Fraţii Dardenne au plecat acasă pentru a doua oară cu marele trofeu de la Cannes, după ce în 1999 reuşiseră să uimească prin "Rosetta". Marele premiu al juriului a fost înmânat americanului Jim Jarmusch, pentru "Broken Flowers". Premiul de interpretare masculină-Tommy Lee-Jones, iar cel de scenariu-Guillermo Arriaga, ambele pentru The Three Burials of Melquiades Estrada", o poveste despre promisiunea unui fermier texan de a-şi îngropa prietenul în Mexicul natal, care a marcat debutul regizoral al lui Tommy Lee-Jones. Premiul de interpretare feminină s-a îndreptat către actriţa israeliană Hanna Laszlo, pentru rolul din "Free Zone", de Amos Gitai. Premiul de regie- Michael Haneke, pentru "Cache". Premiul juriului: "Shangai Dreams", de Wang Xiaoshuai.
Între starurile care au fost prezente la Cannes anul acesta se numără Sharon Stone, Bruce Willis, Jessica Lange, Woody Allen, Robert Downey Jr., William Hurt, Bill Murray, Edward Norton, Sam Shepard, Edward Norton, Val Kilmer, Ewan McGregor, Samuel Jackson, Danny Glover, Viggo Mortensen, Nathalie Portman. Muzica a avut un rol central în cadrul ceremoniei. Jeff Mills, unul dintre cei mai importanţi DJ ai scenei electro mondiale, s-a ocupat de aceasta, prezentând o colecţie exclusivă de piese special create pentru festival, având ca temă naşterea cinematografiei şi folosind-o pe actriţa şi dansatoarea Josephine Baker ca element reprezentativ. În rest, festivităţi sclipitoare, replici bine pregătite, blitz-uri interminabile şi cel mai spectaculos foc de artificii din istoria festivalului.
Kusturica, preşedintele juriului de la Cannes
Emir Kusturica a fost ales să prezideze cea de-a 58-a ediţie a festivalului. Regizorul bosniac a fost de două ori premiat la Cannes, o dată în 1985, pentru “When Father Was Away on Business” şi o dată în 1995, pentru “Underworld”. Decizia de a-l numi pe acesta în fruntea juriului ţine de dorinţa de a face un festival ceva mai european faţă de evenimentul de anul trecut, când Quentin Tarantino a înmânat premiul “Palme d'Or” lui Michael Moore, pentru “Fahrenheit 9/11”. Cu mult timp încă înaintea deschiderii festivalului, Kusturica s-a arătat împotriva a ceea ce el însuşi numea “influenţa corozivă a Hollywood-ului asupra cinematografiei mondiale”, părând dispus să premieze în primul rând filmele care nu au legătură cu continentul american. “Vreau să mulţumesc Festivalului de la Cannes care mi-a premiat de două ori filmele (...). Acum este rândul meu să apăr valorile festivalului: ca preşedinte al juriului, îmi asum misiunea de a plasa esteticul si artisticul în centrul manifestării”, a spus Kusturica în deschiderea festivalului. Deşi nu a existat unanimitate în ceea ce priveşte alegerea premianţilor, Kusturica a spus că “suntem cu toţii mulţumiţi de deciziile luate, ceea ce înseamnă că ne-am îndeplinit misiunea; Cannes-ul a abolit uniformitatea.”
Film românesc premiat la Cannes 2005
Singura apariţie românească în competiţie, filmul lui Cristi Puiu, “Moartea domnului Lăzărescu" a fost premiată la secţiunea “Un Certain Regard”, dedicată tinerilor regizori. Premiul este prima mare recompensă acordată la Cannes unui lungmetraj românesc, după aproape 40 de ani. "Răscoala" lui Mircea Mureşan a mai câştigat Camera D'Or, în 1966, iar în 1965 Liviu Ciulei obţinea Premiul pentru Regie cu "Pădurea spânzuraţilor".
Premierea filmului nu a fost o surpriză, din moment ce comentariile de la faţa locului - şi apoi din ziarele franceze - au fost foarte favorabile. În "Moartea Domnului Lăzărescu” joacă, printre alţii, Ioan Fiscuteanu, Luminiţa Gheorghiu, Dana Dogaru, Florin Zamfirescu, dar şi Monica Birladeanu, aflată la debutul pe marele ecran. Scenografia este semnată de Cristina Barbu, iar imaginea de Oleg Mutu. Proiectul a fost iniţial respins de CNC, care a revenit in cele din urmă şi a decis finanţarea producţiei, dupa ce Cristi Puiu a depus o contestaţie la Ministrul Culturii.
Potrivit regizorului, "Moartea Domnului Lăzărescu” este “o comedie, o poveste de dragoste, un film despre batrâneţe, despre sistemul medical, despre nepăsare şi despre lipsa de comunicare”. Filmul, ce prezintă drama unui pensionar bolnav de cancer, mutat dintr- un spital în altul, care moare părăsit de toată lumea, este al doilea lungmetraj al regizorului Puiu, dupa "Marfa şi banii”.
"Moartea Domnului Lăzărescu” va avea premiera în România în această toamnă. Regizorul său mai are în palmares premiul “Ursul de Aur” la secţiunea de scurtmetraj a Festivalului de Film de la Berlin, din 2004, pentru pelicula “Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea”.
Cannes-ul sau mai bine de jumătate de veac de cinema în Europa
Prima ediţie a Festivalului de la Cannes a avut loc pe 20 septembrie 1946, la şapte ani de la propunerea ministrului francez al Instrucţiei Publice şi Artelor, Jean Zay, de a organiza un eveniment internaţional de cinematografie intr-o staţiune franceză. Amânat din cauza celui de-al doilea război mondial, festivalul a fost la inceput mai mult o atracţie turistică decât o competiţie de film. Cu timpul insă, festivalul s-a diversificat, şi-a adăugat secţiuni şi premii şi a devenit cel mai mediatizat eveniment cinematografic european. Organizarea Festivalului de la Cannes costă anual circa 20 de milioane de euro. Astăzi, jumătate din sumă este suportată de statul francez, în timp ce restul finanţării este asigurat de diferite grupuri profesionale şi de sponsori.

Internetul in Romania(Cristina G.)

Internetul în România

Principalele evenimente legate de introducerea transmisiilor de date şi a Internetului în România au fost următoarele:
1971-Demararea la ICI de catre Marius Guran a primelor studii privind reţelele de calculatoare
1975-Fabricarea primelor modemuri româneşti(IPA) şi testarea liniilor de telecomunicaţii din România pentru transmisia de date(ICI şi MTTC)
1979-La Institutul Central de Informatica s-a realizat o reţea locală(LAN) pentru interconectarea calculatoarelor în reţele pe zone strânse, cu cercetări iniţial conduse de Marius Guran, finalizate în cadrul proiectului Cameleon. Au fost realizate componentele hardware şi software necesare interconectării locale a micro si minicalculatoarelor, reţeaua fiind omologată cu succes.
1984-Este pusă în funcţiune de către ICI, în colaborare cu MTTC, reţeaua RENAD-RENOC cu 3 noduri. Reţeaua va cuprinde în 1989 un număr de 18 noduri operaţionale
1985-Realizarea primei reţele naţionale de calculatoare electronice, prin proiectul RENAC-RENOD, denumit UNIREA în etapa finală, a fost un succes, căruia a fost acordat premiul “Traian Vuia al Academiei Române în 1985”.Proiectul, condus de Marius Guran pe parcursul a 12 ani de muncă, a fost finalizat cu o soluţie omologată, reuşind să interconecteze 3 noduri folosind comutatia de pachete de date, la calculatoare medii-mari, microcalculatoare şi minicalculatoare. UNIREA a reuşit să interconecteze prin transmisii de date prin comutaţie de pachete principalele provincii istorice ale României , ţara noastră fiind prima dintre ţările CAER care a reuşit un asemenea proiect.
1992-Primul nod românesc, care realizeaâă legătura cu EARN(European Academic Research Network) prin Universitatea din Viena, devine operaţional la ICI. La acest nod se leagă curând IFA, UPB, UTTI, CEPES şi IMAR:
1993-Nodul asigura conectivitate completă la Internet, ICI fiind prima entitate din România conectată la Internet. La 26 februarie 1993 are loc cuplarea oficială a României la Internet, domeniul “ro” fiind recunoscut la nivel international de către Internet Asignement Numbers Authority. Funcţionează de atunci o Asociaţie Naâională a Internet Service Provider-ilor(ANISP).
1993-Apare primul operator comercial de Internet din România(SC EUNET SRL)
1996-Prima carte românească pe Internet este editată de Institutul de Cercetări pentru Inteligenţa Artificială al Academiei Române(Mihai Drăgănescu-“L'universalité ontologique de l'information”)
2001-Academia Românî elaborează o strategie privind societatea informaţională-societatea cunoaşterii, defininid vectorii tehnologici şi vectrorii funcţionali ai societăţii cunoaşterii.
2003-Radiocomunicaţii SA, ca urmare a unui păroiect pilot cuprinzând Bucureştiul şi alte 6 oraşe din ţară, trece la realizarea unei reţele de transmisie de date în pachete(inclusiv pentru voce, video), prin Protocolul Internet care să cuprindă 40 de oraşe ale ţării.
În România, ultimii ani au arãtat o piaţã a Internetului într-o creştere acceleratã. Creşterea medie anualã pe perioada 1998 – 2002 a fost de 43%, mult mai mare decât în celelalte ţãri din Europa Centralã si de Est. Numarul utilizatorilor de Internet s-a dublat in comparaţie cu 2002, astfel că acum există mai bine de 5 milioane de utilizatori de internet în România, număr destul de mic totuşi, în comparaţie cu numărul de utilizatori din statele membre fondatoare ale Uniunii Europene. Procentul de populaţie care accesează astăzi Internetul în România este de aproximativ 19%. Potrivit Ministerului Comunicaţiilor si Tehnologiei Informaţiei (MCTI), 16% utilizează Internetul frecvent şi 23%, doar din când in când.
În zonele rurale, se ştie despre Internet, din păcate, doar de la televizor. Internetul nu intrã în atentia majoritãţii consumatorilor ce se aflã acum la o vârstã înaintatã. La începutul anului 2001, de exemplu, 87% dintre consumatorii de peste 65 de ani nu accesaserã nici mãcar o singurã datã Internetul în ultimele 12 luni. Rata de utilizare a Internetului în mediul pensionarilor va continua totuşi sã creascã, pe mãsura îmbãtrânirii populaţiei, întrucât 19% dintre utilizatorii de PC de astăzi au o vârstã cuprinsã între 45 si 54 de ani.
Internetul este în prezent accesat de românii din orice categorie socialã. Vârsta cea mai activã pe internet este de 25-44 de ani. Astfel, surferii între 18 si 35 de ani sunt de regulã consumatori de Internet pentru "distracţii", precum mesageria electronicã, navigarea pe web, discuţiile online, cãutarea si cumpãrarea de produse cu valoare scãzutã ( chilipiruri) de pe diverse site-uri de comerţ electronic (CD-uri, casete video, DVD etc.). La polul opus se situeazã persoanele de peste 40 de ani, care folosesc Internetul mai ales în scopuri practice si administrative (plãti online, informaţii si asistentã medicalã, încheierea de polite de asigurare, tranzactii cu actiuni si obligatiuni, Internet banking si deschiderea de conturi pentru mijloace electronice de platã). Pentru majoritatea surferilor maturi, valoarea Internetului este datã mai ales de oportunitatea de a economisi timp. Schimbarea generatiilor se va constitui într-un avantaj pentru aplicatiile populare, ce vor continua sã creascã, având o bazã solidã.
La capitolul achizţtii on-line, România face progrese, însă sistemul de cumpărături prin internet nu este deocamdată prea căutat. Cei care nu folosesc comertul electronic o fac pentru ca nu au incredere in acesta sau pur si simplu prefera sa vada marfa fizic inainte de a o cumpara. In mod predictibil, securitatea platilor este plasata prima printre ingrijorarile cetatenilor in ceea ce priveste cumparaturile de pe Internet, urmata de o inabilitate perceputa de a primi banii inapoi in caz ca bunurile nu le satisfac nevoile. Un alt factor-cheie care a parut sa deturneze românii de la a face cumparaturi online se refera la conditiile de livrare - bunuri avariate, intarzieri sau imposibilitatea de livrare. Sub 1% dintre utilizatorii romani de servicii financiare folosesc Internet banking-ul. Internet banking-ul este unul dintre serviciile financiare cu cea mai redusa utilizare in Romania, releva o cercetare GfK Romania. Astfel, dintre clientii de servicii financiare, doar sub 1% folosesc Internet banking-ul.
În ceea ce priveşte procesul de introducere a noilor tehnologii in administraţie, România se confrunta în continuare cu o uşoară rezistentă la schimbare. Totuşi, instrumentele de IT&C au început să fie utilizate în mod activ. Mai multe proiecte pilot au inceput sa fie implementate la nivel local sau national: Sistemul electronic de achizitii publice, plata electronica a taxelor si impozitelor locale, Sistemul Electronic National, sistemul electronic de alocare a autorizatiilor de transport international rutier de marfa. Sistemul electronic de achizitii publice este functional de doi ani, iar valoarea estimata a economiilor realizate pentru cele peste 280.000 tranzactii desfasurate a atins 80 milioane euro. Aproximativ 1.000 de institutii publice in calitate de autoritati contractante sunt inregistrate in sistem. In perioada ianuarie-martie 2004, au fost inregistrate economii de 68% fata de pretul de pornire la consumabile pentru fax si copiatoare, produse utilizate zi de zi in administratie, potrivit MCTI.
Numarul listelelor de discutii sau al forumurilor româneşti s-a înmulţit considerabil in ultimii 2 ani. Mai mult, au inceput sa apară din ce in ce mai multe bloguri româneşti care permit schimbul de opinii si idei. Evident, şi discuţiile pe tema accesului liber la informaţie, dar şi la încălcarea drepturilor de autor, devin tot mai numeroase. Utilizarea Internetului in scopul facilitarii dezbaterilor si formarii optiunilor politice, ca o componenta a procesului democratic, reprezinta deja un fapt real în România.
Se aşteaptã ca Internetul sã continue sã capete o importanţã din ce în ce mai mare. Majoritatea echipamentelor lansate pe piaţã în ultima vreme dispun de posibilitãţi de acces la Internet, aici fiind incluse televizoarele interactive (iTC), telefoanele mobile cu WAP (Wireless Access Protocol) si computerele portabile (laptop, palmtop etc.). Mai mult, Internetul este pe scarã din ce în ce mai largã disponibil în locurile publice, cum ar fi Internet Cafe sau biblioteci. In anul 2010, conform tendintelor actuale, numarul utilizatorilor de internet va fi egal cu cel al utilizatorilor serviciilor de telefonie mobila, a apreciat Eugen Dogariu, secretar de stat in Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor.
Bibliografie:
Ziarul Financiar din data de 09-04-2002
www.legi-internet.ro

raditionalism si modernism in cultura romana(Cristina G.)

Traditionalism si modernism in cultura romana
Istoria culturii romana ca o istorie a vietii intelectuale
Exista o "cearta a anticilor si modernilor in cultura romana"?

Charles Maurras a afirmat: "adevaratele lupte literare , bine conduse,se muta totdeauna in politica" .In curentele de idei social-politicul ocupa locuri importante. Socialul, Isoria, politica coplesesc Literarul , il asediaza, determinand modificari de structura.. Hocke a identificat " straturile de tensiune ale istoriei". Aceasta incordata tensiune istorica angajeaza fortele exponentiale a doua straturi: vechiul si innoirea. Aceasta disputa este infruntarea dintre traditionalism si modernitate.Disputa dintre fortele frenatorii care doreau mentinerea vechilor stari de fapt intr-un deceniu sau altul si fortele aspirand spre innoirea structurilor marcheaza confruntarea care ne da cheia de intelegere a deceniului al treilea,un deceniu de tranzitie. In centrul de interes a ramas numai aceasta relatie de factori antitetici (traditionalism si modernitate) care e numitorul comun al deceniului sau ideea sa de forta.Preponderenta a capatat traditionalismul, adica nu dimensiunea necesar cenzurativa a innoirilor, ci aceea potrivnica , obstinat conservative. Dupa Ion Pillat ,"in 1927, a actionat cu precadere nu traditia vie , ci aceea mortifianta si obstinate refractara , adica traditionalismul, un factor primejdios de frana".
Conceptul de modernitate e o alta expresie pentru innoire sau pentru evolutie echilibrata.. Nu modernismul exclusivist , care ignora traditia (incetatenit de Lovinescu) ci modernitatea e alteritatea la traditionalism , pentru ca propunea o cale posibila si necesara a evolutiei.Numai modernitatea e alternative eficient valabila la traditionalismul osificat.In planul socio-politic-economic si filosofic , traditionalismul s-a distins ca o orientare hotarat potrivnica oricar acte evolutive , optand decisive pentru mentinerea structurilor existente , condamnand efortul industrial , blamand democratismul de tip parlamentar si extaziand irationalismul.Cum exponentii modernitatii au dat solutii affirmative la tot ceea ce traditionalismul nega indaratnic , se poate spune ca in acest plan atat de cuprinzator si adesea diferentiat -,raporturile dintre cei doi termini sunt divergente si chiar antinomice.
Neosemanatorismul postbelic si gandirismul configurat abia in anii 1926-1929 au constituit blocul compact al traditionalismului ,cel dintai propunand pur si simplu reanimarea anacronicului samanatorism si cel de-al doilea ,reducerea etnosului la ortodoxism. Totusi, cele doua grupari nu au impartasit acelasi punct de vedere, avand fiecare dintre cele doua un ascendant asupra celeilalte.
"Arta nu se reduce la ideatia ei, ci e o substanta transfigurata estetic. Fiind o intrupare a traditiei vii si nu a traditionalismului obstinat , opera unor artisti precum Blaga, Pillat, Adrian Maniu, Voiculescu, Gib Mihaiescu, atesta totusi si valori ale modernitatii. Dupa Zigu Ornea ("Traditionalism si modernitate in deceniul al treilea"), modernitatea nu e apanajul exclusiv al operei scriitorilor din cercul "Sburatorului". Aceasta dimensiune o gasim mai bine instalata in opera marilor poeti din constelatia "Gandirii". Moderni sunt deopotriva mari poeti ai "Gandirii", cei de la "Sburatorul"(Ion Barbu, Camil Petrescu, Camil Baltazar) , cei de la revistele avangardiste (Ion Vinea, B.Fundoianu, Ilarie Voronca) , Philippide de la "Viata romaneasca " ,independentii : Arghezii , Rebreanu si Bacovia.; dupa cum motive ale traditionalitatii dezvolta deopotriva poetii "Gandirii" ,Arghezii si avangardisti mai sus amintiti.
In viata poporului roman , orizontul traditionalist constituie o functie permanenta. Prin insasi natural or, satele sunt formele sociale cele mai creatoare si pastratoare ale traditiei. Au existat insa istorici culturali care au afirmat ca ramanerea in ortodoxism ne-a tinut culturaliceste pe loc si ca de fapt ea este vinovata de o anumita atitudine refractara pe care am fi avut-o in decursul vremii fata de formele si manifestarile spiritului apusean. Ramane de vazut daca, intr-adevar, a existat sau nu o atitudine refractara. Cert este ca , in toate sau in aproape toate momentele cruciale ale evolutiei noastre moderne am tinut seama de formele perfectionate si inovatoare ale culturii apusene. Una dintre ratiunile ramanerii noastre in ortodoxcism a fost aplecarea noastra spre traditionalism. Gasim implicatii ale orizontului traditionalist si in actiunile culturale ale poporului roman. In opera cronicsarilor moldoveni , in tematica folosita de scriitorii generatiei eroice din prima jumatate a secolului XIX –lea , in curentul traditionalist intemeiat de Kogalniceanu ,in filosofia reprezentata de "Junimea", in conceptia nationalista a lui Eminescu ,in lupta dusa impotriva exagerarilor latiniste in materfie de limba ,in curentul semanatorist ,etc.in toate acestea , orizontul traditionalist a fost manifest ,nu numai ca un element de cadru sau de culoare , ci ca un element centrat constitutive. De asemeni,merita amintit faptul ca, in cultura noastra moderna, cel mai aprig si mai sustinut proces la care ne-a fost dat sa asistam a fost procesul intentat operei revolutionare a sec.al XIX-lea , pe motiv ca acesta a ignorat sau ca a distrus forme si institutii de seama ale traditiei romanesti. In acest process , de cele mai multe ori, castigul moral a fost de partea traditionalistilor. Orizontul traditionalist reprezinta , in judecata si in sensibilitatea romaneasca , o categorie necesara, cu ajutorul careia acestea au putut sa-si exprime punctul lor de vedere intr-un mod ferm si autentic.
De fapt, orientarea traditionalista se sprijina pe un substrat sufletesc. Prelungita in cultura, adica adusa in situatia sa aiba contururi si motivari sistematice ,ea devine atitudine istorica. Tradirionalismul, ca atitudine spirituala in general ,este orientat numai spre trecut. Este un fapt notoriu ,un fapt care rezulta din toate manifestarile spirituale ale poporului nostru , ca viata si cultura romaneasca cunosc, practica si se sprijina de aproape pe atitudinea istorica. Majoritatea luptelor politice si culturale date de romani ,au avut , in alcatuirea si in motivarea lor de baza ,sensuri si premise istorice. In manifestarile de viata ale poporului nostru gasim o vie si frecventa implicatie culturala. Intreaga actiune a sec al XIX-lea ,atat in aspectele ei revolutionare ,cat si conservatoare ,s-a intemeiat pe elemente cu caracter cultural. Cultura romaneasca , in adevaratul ei inteles ,nu inseamna traducerea in limba autohtona numai a unor fapte si valori din afara , ci in primul rand, o cunoastere si o interpretare constiincioasa a formelor ei dinauntru.
Intreg criticismul sec al XIX-lea ,si in mare masura si al secolului de fata ,s-a indreptat impotriva faptului ca renasterea noastra moderna o imitat in mod exagerat formele culturii apusene,lasand o umbra, sau pe alocuri nesocotindu-le cu totul, elementele culturii si ale civilizatiei autohtone.
Diferitele atitudini traditionaliste ale culturii noastre moderne se contrazic intre ele. Tabela de valori necesara pentru o doctrina traditionalista ferma se afla in stare de provizorat. Trecutul nostrum numara multe implicatii straine,care nun e apartin si nu ne reprezinta ,cu toate ca prezenta lor este frecventa . Anume :implicatii bizantine, slavone, turcesti, grecesti, unguresti, etc. Din primele clipe ale renasterii noastre moderne si pana in present, problema etnicului a figurat in mod permanent pe ordinea de zi a straduintelor noastre culturale.
Momentul de varf al disputei dintre traditionalism si modernism a fost perioada 1924-1926. Atmosfera ideologicala dominanta a timpului desemneaza doi adversari: Eugen Lovinescu si Garabet I braileanu. Combatantii principali au fost tineri din generatia afirmata dupa razboi ( Crainic , Seicaru, Ralea, Vianu, E.Filotti, Teodorescu-Braniste, Aderca, Cezar Petrescu) si s-a desfasurat mai ales in reviste noi aparute din initiative acestor tineri ( "Gandirea", "Hiena", "Cuvantul liber", "Miscarea literara", "Cetatea literara" ) flancati indeaproape sau avand in frunte personalitati din vechea generatie ( Lovinescu, Ibraileanu, Radulescu –Motru) care au intervenit si ele,darn u in prim plan,in publicatiile lor ( "Viata romaneasca", "Ideea europeana", etc.).Disputa nu a izbucnit din senin, ea avea o istorie care data de cativa ani buni. Apoi apare , in octombrie 1924, primul volum din "Istoria civilizatiei" de Lovinescu;al doilea apare in ianuarie –februarie 1925 iar al treilea in octombrie-noiembrie 1925.Datorita curajuluui abordarii si tratarii chestiunii lucrarea lui Lovinescu isca o mare infruntare la care participa alaturi de Ibraileanu , Radulescu –Motru si tineri aparuti in viata cultural –literara. Patru capitole din lucrarea "Burghezia romaneasca"din 1926 , a lui Zeletin , sunt favorabile innoirilor de structura in civilizatia romaneasca .
Ca in orice epoca de inceput , dezbaterile erau forte incinse.Ibraileanu a intretinut o ascutita polemica cu Lovinescu pe marginea "Istoriei civilizatiei". Greul bataliei il duce Ibraileanu, ajutat uneori de Ralea , si cu participarea lui I.C .Filitti si D.V.Barnoshi,care au pretins in revista de la Iasi ca teze importante ale cartii lui Lovinescu au fost imprumutate nemarturisit din studiile lor anterioare. Ibraileanu dorea ca Lovinescu sa recunoasca faptul ca teorema sociologica principala a cartii (sincronismul) fusese expusa mai inainte de el in "Spiritul critic" din 1909 si de Gherea in "Neiobagia ‘ din 1909. Sigur ca in toiul polemicii au aparut sechele ale apusului poporanism sau reflexe ale taranismului postbelic pe care Lovinescu a reusit sa le exploateze in raspunsurile sale. Si , cat de uimitor apropiati erau , in problemele de baza ale chestiunii culturale a timpului , Lovinescu si Ibraileanu. Adversarii erau, de fapt , aliati. Unul dintre "combatanti " surprinde atmosfera ideologica dominanta a timpului.
" Avem si noi,in fine, "querelles des anciens et des modernes." Mai multe publicatii traditionaliste cer din nou arta clara, clasica. Altele vor arta romaneasca ,autentica, inspirata de veleitatile si posibilitatile nationale. Cateva denunta inspiratiile moderniste romanesti ca imprumutate din sfortarile care se fac in lumea germana , La München ori la Viena. Cezar Petrescu scrie in 1925 :" Procesul cel mare al anului a fost cel dintre traditionalism si europeism. S-a spus autohtonism, semanatorism, poporanism, taranism, traditionalism pe de o parte ,-europeism, neobonjurism si unele curente excentrice apuse in arta si literature, pe de alta ."Procesul "anului 1925 are precedente de prin 1921 si vafi continuat in 1926-1927. "Procesul" nu s-a circumscris, in sfera culturala , ci a inglobat si cadrele de baza , ale economiei si vietii sociale .
Substanta confruntarii a fost asigurata de calitatea intelectuala a combatantilor.Confruntarea aceasta avea sa cunoasca si aportul tinerii generatii, a carei seriozitate nu era mai prejos decat a "batranilor". O polemica cu ecou in constiinta publica este aeea care se coboara de la inaltimea publicatiilor de specialitate in revistele culturale si literare, cu conditia expresa, desigur, de a se mentine la o altitudine intelectuala convenabila. Dilema in aceasta confruntare era veche: " adoptam calea innoirii pe toate planurile sau ne mentinem in cadrele unor structuri traditionaliste? "
Cat despre raporturile dintre traditionalism si modernitate in viata literaturii ,aici apare o chestiune complexa. "Specificul national" ocupa un loc central in infruntarea dintre cele doua concepte ( orientari ), de vreme ce traditionalismul avea ca argument ,adesea principal, zestrea specificitatii care, socotita imobila, s-ar opune innoirii.Aceasta pretentie este exagerata.. Stim bine ca modernitatea nu exclude ,ci presupune traditia iar traditionalitatea –de pilda in poezie-s-a conciliat perfect cu modernitatea expresiva. Dar in acest deceniu hotarator mentorii orientarii traditionalismului utilizau formula etnica ca element cheie in actele lor demonstrative ,determinandu-i pe adeptii de frunte ai modernitatii sa polemizeze cu acest punct de vedere restrictive , si sa propuna interpretari mai adecvate.
Nu exista problema mai pasionanta in istoria culturii noastre ca aceea a specificului national. Au fost , in istoria noastra culturala ,curente de idei care au pastrat la mare prêt principiile traditiei ,dar in planul generlal au militia pentru innoire si modernitate,fiind ostile traditionalismului. Pasoptismul si poporanismul sunt in acest sens exemple cu totul edificatoare. Semanatorismul a confundat traditia cu traditionalismul fiind ostil innoirii si remarcandu-se printr-o constanta atitudine conservatoare.
In anii imediat postbelici unele cercuri literare considerau ca vechile imperative pot si trebuie sa fie abandonate. Se intrevedea o renastere totala care nu putea ocoli literatura. Semanatorismul si poporanismul , cara dominasera viata literara pana la 1916 ,trebuiau abandonate in favoarea unei innoiri totale. Se cautau cu infrigurare caile innoirii care, evident, nu puteau fi decretate normative. Davidescu si Densusianu preconizau revitalizarea simbolismului. Lovinescu anunta mereu modernizarea liricii si a poeziei prin citatinizare, avangardistii in jurul "Contemporanului" propuneau abandonarea "revolutionara"a vechilor tipare , iar tinerii poeti din cercul "Gandirii" reau cuceriti de expressionism. Revistele , paginile culturale ale ziarelor faceau loc c precadere acestor preocupari care, atunci .erau ale tuturor scriitorilor si teoreticienilor. Specificul national , ca o categorie estetica , redevine actual. Va indeplinii o functie pivot care delimiteaza gruparile literare. Adeptii modernizarii o considera caduca si o vor abandona. Ibraileanu credea in 1920 ca dupa o asemenea prefacere ca aceea determinate de razboi va urma neconditionat o perioada de stagnare literara. Societatea romaneasca din aceste momente e in stare de nebuloasa.
"Bonjuristi", "semanatoristi", "sincronisti", "protocronisti" etc. sunt nume sub care in decursul istoriei Romaniei regasim doua grupuri1 cu programe politice opuse: traditionalistii, conservatorii, cei care vor sa pastreze Romania neschimbata deoarece considera ca modernizarea ar insemna pierderea identitatii nationale si modernistii, cei care vor sa modernizeze tara pentru ca sunt nesatisfacuti de performantele statului, administratiei si, in general, ale societatii predominant agrare. Traditionalismul este in cel mai bun caz dorinta de a pastra nealterate si de a proteja traditiile acumulate de societate si in cel mai rau caz o forma de sovinism care se bazeaza pe idealizarea trecutului.
Traditionalistii sunt autohtonisti, admiratori neconditionati ai traco-daco-getilor, ai civilizatiei romanesti medievale si ai civilizatiei Rasaritene. O parte dintre ei sunt filorasariteni si formeaza "Partida rusa", cum a fost denumita in secolul al 19-lea, un subgrup in cadrul grupului traditionalist. Modernistii sunt adeptii abandonarii civilizatiei agrare veche de milenii si adoptarii civilizatiei Occidentale, industriala, capitalista, liberala si democratica. Dincolo de pojghita infruntarilor de pe taramul culturii se afla orientarile politice si aliantele Romaniei. Traditionalistii urmareau realizarea unei Romanii autarhice, puternice si nealiniate, ceea ce s-a dovedit a fi o utopie. Traditionalistii filorasariteni aveau in vedere o alianta cu Rusia, aducand drept argumente apropierea geografica, traditiile greco-bizantine comune si faptul ca Rusia era o putere mondiala. Modernistii urmareau o alianta cu Occidentul care, in opinia lor, ne-ar fi garantat independenta ca stat si modernizarea economica si sociala pentru ca, argumentau ei, tarile apusene aveau cel mai performant sistem economic si social.
Conservatoare este atitudinea de acceptare a lucrurilor asa cum sunt; aceasta atitudine este caracteristica societatilor de tip agrar. Modernistii au subliniat rolul progresului ghidat de ratiune in istoria umanitatii. Conservatorii nu se opun progresului per se si nici nu resping complet ratiunea, ci pun accentul pe traditie si credinta religioasa. Esenta conservatorismului este sublinierea traditiei ca sursa de intelepciune care trece dincolo de ceea ce poate fi demonstrat sau chiar statuat in mod explicit. In societate coexista doua tipuri de conservatorism: social si institutional. Conservatorismul social apara valorile traditionale, in special cele religioase si nationale, precum si normele sociale traditionale. In cel mai bun caz, conservatorii sociali sunt sceptici in privinta schimbarii sociale. De multe ori ei se pronunta deschis in favoarea unei interventii in forta a guvernului pentru a preveni schimbarea sociala. Conservatorismul institutional se opune schimbarii rapide in cadrul institutiilor guvernamentale si sociale si acorda intaietate traditiei in fata ideologiei. Conservatorismul institutional este sceptic in privinta planurilor de remodelare a societatii potrivit unui plan ideologic si se manifesta prin opozitia la schimbarile rapide in institutiile guvernamentale si sociale. De regula, conservatorii sociali si institutionali se opun schimbarilor bruste si radicale din societate, indiferent daca schimbarea vine de la dreapta sau de la stanga spectrului politic.
Prima jumatate a secolului al 19-lea a fost marcata de o serie de razboaie si revolutii a caror consecinta a fost elaborarea unor noi idei si doctrine, care au configurat "noua lume". In filozofie, miscarile rationaliste si pozitiviste au stabilit primatul ratiunii si al sistemului. Sinteza acestor idei a pornit de la premisa ca ceea ce este "real" domina asupra a ceea ce este subiectiv. Aceste idei, precum si ideile romantismului si ale revolutiei franceze au fost propagate in Principate de catre boierii care au studiat in Franta si in alte tari occidentale. Primele grupuri care au in program modernizarea tarii prin adoptarea "paradigmei civilizationale"2 (Huntington, 1998) occidentale apar in politica si cultura romana pe la mijlocul secolului al 19-lea. In 1840 este fondata la Iasi "Dacia literara". In Programul prezentat in "Introductia" semnata de M. Kogalniceanu se preciza ca politica va fi evitata si revista va ocupa numai de literatura scrisa de romanii de pretutindeni. Totusi, colaboratorii principali: Vasile Alecsandri, C. Negruzzi, Al. Russo, Gr. Alexandrescu, Al. Donici, C. Stamati s-au implicat in revolutia de la 1848 si in viata politica pre- si post revolutionara ca sustinatori ai curentului modernist. De altfel, evolutia vietii politice si culturale romanesti a dovedit ca majoritatea intelectualilor s-au implicat direct sau indirect in luptele politice, desi unii jura si astazi in mod ipocrit pe "Biblia apolitismului".
Asociatia "Junimea" a fost intemeiata la Iasi in 1863. Revista asociatiei a aparut la 1 martie 1867 sub numele "Convorbiri literare". Printre membrii fondatori se numara Petre. P. Carp, Vasile Pogor, Teodor Rosetti, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu, liderul grupului. Lor li s-a alaturat Mihai Eminescu, protejatul lui Maiorescu, care a oscilat intre traditionalism si modernism moderat. Sub conducerea lui Maiorescu, membrii asociatiei au format in cadrul grupului modernist subgrupul elitist care a formulat un raspuns la problema modernizarii Romaniei pe baza "pozitivismului elitar"3 (Matei, 2004). Prima ciocnire intre cele doua grupuri a avut loc in timpul revolutiei de la 1848, cand revolutia industriala si sociala din Occident si-a facut simtita influenta si in Principate.
Din grupul traditionalistilor au facut parte de-a lungul timpului boieri, aristocrati, scriitori, intelectuali, precum si membrii unor partide si miscari, dintre care s-a detasat Miscarea Legionara prin fanatismul cu care si-a aparat pozitia. La fel de fanatici ca si legionarii, comunistii au fost modernisti pentru ca marxismul este o doctrina de sorginte occidentala, care pune accentul pe dezvoltarea mijloacelor de productie si trecerea de la societatea agrara la cea industriala printr-o politica de industrializare rapida. Din pacate, efectele sociale ale industrializarii au fost limitate si deformate prin inlocuirea sistemului economic capitalist eficient cu sistemul economic socialist falimentar, in plus, trebuie sa adaugam efectele extrem de nocive ale abolirii democratiei parlamentare de tip occidental si instaurarii dictaturii. Perioada ceausismului a fost marcata de schizoidie doctrinara. Ceausescu a fost modernist pentru ca a accelerat trecerea de la societatea agrara la cea industriala si, in acelasi timp, din punct de vedere doctrinar a virat catre traditionalism. Astfel, s-a incercat elaborarea unei doctrine comuniste romanesti - operele lui Marx si Engels au fost inlocuite cu "operele" lui Ceausescu -, de fapt un kitsch ideologic in care se amestecau marxismul cu nationalismul.
Locul traditionalistilor este ocupat astazi de neotraditionalistii care provin din randurile fostilor membri marcanti ai PCR, Securitatii, intelectualitatii comuniste, clerului ortodox si reinviatei Miscari Legionare. Unii dintre ei beneficiaza de logistica si structurile Partidului Romania Mare. Neotraditionalistii vor sa conserve o civilizatie autarhica, semirurala in care jumatate din populatie nu are acces la mijloace de trai decente, apa curenta, ingrijire medicala corespunzatoare si ai carei copii invata in scoli insalubre sub indrumarea unor profesori lipsiti de motivatie. Resursele financiare, materiale si logistica pe care le utilizeaza acest grup pentru a-si impune programul provin din surse publice, economia gri, acumularile din perioada comunista si din strainatate. Subventiile directe si mascate de la bugetul de stat pentru publicarea de carti, reviste si pentru desfasurarea unor actiuni, precum si sponsorizarile de la afaceristii romani si straini legati de grup constituie surse de finantare solide. Nucleul dur al acestui grup a facut uz de toate mijloacele, in primul rand de manipulare si dezinformare, pentru a bloca desprinderea Romaniei de totalitarism. Din subgrupul intelectualilor neotraditionalisti care isi au sorgintea in comunism fac parte: C.V. Tudor, Adrian Paunescu, Dinu Sararu, D. R. Popescu s.a.
Modernistii sunt fragmentati in mai multe subgrupuri: modernistii filorasariteni, moderatii si postmodernistii. Sub presiunea valului integrarii europene, filorasaritenii s-au metamorfozat din traditionalisti in modernisti. Liderii lor si-au dat seama ca mizau pe o carte perdanta, o Romanie legata economic si politic de spatiul estic, si au schimbat din mers orientarea. Ca si in cazul neotraditionalistilor, nucleul dur al grupului este alcatuit din foste varfuri ale PCR, Securitatii, dar si unii intelectuali, unii dintre ei chiar pretuiti in anumite perioade si medii culturale mai largi (Eugen Simion, Razvan Theodorescu, Augustin Buzura s. a.). Resursele financiare, materiale si logistica grupului provin, ca si in cazul neotraditionalistilor, din surse publice, economia gri, acumularile din perioada comunista si din strainatate. Impreuna cu neotraditionalistii, ei s-au opus dupa 1989 modernizarii si democratizarii tarii si sunt principalii raspunzatori pentru intarzierea inscrierii Romaniei pe orbita europeana.
Modernistii moderati sunt cei care doresc integrarea treptata a Romaniei in Occident cu pastrarea specificului local si national. Din randurile lor fac parte o serie de membri ai partidelor de opozitie si intelectuali neagreati de fosta putere comunista. Membrii marcanti ai subgrupului intelectualilor modernisti moderati sunt: Nicolae Manolescu, Ion Caramitru, Mircea Dinescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici. Resursele financiare, materiale si logistica grupului provin din surse private, publice si din strainatate. Forta financiara a grupului este mult mai mica decat a grupului filorasaritean care a avut acces nelimitat la resursele publice timp de 10 ani. Grupul modernistilor moderati este sustinut de o serie de intelectuali din exil, cei mai cunoscuti si mai activi fiind Monica Lovinescu, Virgil Ierunca si Paul Goma, care in perioada dictaturii comuniste au avut o pozitie ferm anticomunista si prooccidentala.
In timp ce modernismul, considerat ca o cunoastere autoritativ-rationala este conceput ca punct culminant al Epocii Luminilor, postmodernismul se ocupa de modul in care autoritatea universaliilor monolitice sau metanaratiunilor este subminata prin fragmentare si deconstructie. Postmodernismul incurajeaza perspectivele discontinue, fluide si multiple. Din perspectiva postmoderna, modernitatea a fost o continuare a Epocii Luminilor, o sfortare spre unitate, universalitate, certitudine si adevaruri inalte. Incepand cu mijlocul secolului al 20-lea, societatea a devenit treptat diversa, pluralista si fragmentara. Operele artistilor si filosofilor postmoderni tind sa imbratiseze perspective multiple, eclectism, ironie, ruperea barierelor etc. De multe ori, operele postmoderne favorizeaza materia in dauna spiritului, masina in dauna omului, scriitura in dauna discursului, forma in dauna substantei, suprafata in dauna profunzimii, femininul in dauna masculinului, copia in dauna originalului, localismul in dauna universalismului. Postmodernismul reprezinta si o deziluzie acumulata treptat in ceea ce priveste proiectul neimplinit al Epocii Luminilor, o neincredere in progresul stiintei atat de important pentru gandirea moderna. Lyotard considera ca am platit destul nostalgia Totului si a Unului, a totalitarismului, in speta. Stiinta moderna se raporteaza la marile povestiri, cum sunt dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului national sau muncitor, acumularea bogatiei (welfare state) pentru a le legitima. Postmoderna, sustine Lyotard este "neincrederea in metapovestiri"In a doua parte a secolului al 20-lea s-au adunat probe suficiente in privinta esecului intreprinderii moderniste si in special in privinta viabilitatii notiunii de progres. Daca modernismul a ajuns la un sfarsit, numele dat acestei noi perioade este postmodernism. Termenul postmodernism este folosit intr-o diversitate ametitoare de moduri. Pentru unii, el inseamna antimodern, pentru altii inseamna revizuirea premiselor moderniste. A fi antimodern inseamna a respinge chiar bazele modernismului, adica doctrina suprematiei ratiunii, notiunea de adevar, credinta in perfectibilitatea omului si ideea ca putem crea o societate mai buna.
Postmodernismul s-a dezvoltat pe doua directii majore: postmodernismul constructivist si deconstructivist; atat unul, cat si celalalt incearca sa elimine orice hotare, sa submineze legitimitatea si sa disloce logica starii moderniste. Postmodernismul constructivist nu respinge modernismul, ci cauta sa-i revizuiasca premisele si conceptele de baza. El incerca sa ofere intuitiilor o noua unitate stiintifica, etica, estetica si religioasa. El nu respinge stiinta ca atare, ci numai acele abordari care permit doar datelor stiintelor naturii sa contribuie la constructia imaginii lumii. Postmodernismul deconstructivist cauta sa depaseasca viziunea moderna asupra lumii si presupozitiile care o sustin prin ceea ce s-ar putea numi o antiviziune asupra lumii. El "deconstruieste" ideile si valorile modernismului pentru a pune in evidenta ceea ce il alcatuieste si arata ca idei moderniste cum sunt "egalitate" si "libertate" nu sunt "naturale" pentru umanitate sau "adevarate" pentru natura umana, ci sunt idealuri, constructii intelectuale.
Intelectualii postmodernisti romani isi au radacinile in "Cenaclul de Luni" condus de Nicolae Manolescu in anii '80. Operele lor se vroiau a fi o replica la literatura oficiala si la cea mutilata estetic prin autocenzura. Dupa caderea dictaturii, ei au infiintat Asociatia Scriitorilor Profesionisti din Romania (ASPRO) ca alternativa la Uniunea Scriitorilor pe care o considerau o relicva a trecutului comunist si au inceput sa atace atat gruparea neotraditionalista, cat si pe cea modernista: Ei sustin modernizarea si occidentalizarea Romaniei, dar doresc ca procesul sa se petreaca cat mai rapid, sa se arda etapele. Postmodernistii (I. B. Lefter, C. Dobrescu, Al. Musina s.a.) nu si-au definit clar optiunea politica si aceasta este una din sursele de conflict cu celelalte grupuri, o alta sursa fiind resursele publice alocate culturii la care au un acces extrem de limitat, deoarece sunt ultimii intrati in scena. De asemenea, ei sunt in plin proces de definire a identitatii si nu este clar daca vor ramane un subgrup in cadrul grupului modernist s-au vor merge pe calea autonomiei. Cu toate ca N. Manolescu (2004) neaga existenta unor grupari cu interese divergente:"… ca sa existe cu adevarat tabere, ar trebui sa existe grupuri majore de interese opuse, nu cred ca exista asa ceva", un membru marcant al gruparii postmoderniste recunoaste existenta unei falii intre modernisti si postmodernisti: "Nici una dintre confruntarile de acest tip n-a fost intamplatoare, toate sunt reprezentative pentru fenomenul amplu la care participa si pe care l-as descrie prin doua opozitii definitorii pentru starea actuala a campului intelectual autohton: tensiunile dintre modernitatea in faza finala si postmodernitatea incipienta; si cele dintre "autoritarismul" culturii elitare si "democratismul" discursurilor pluraliste, care recunosc diversitatea, alteritatea, multiplicitatea lumii de azi." (Lefter, 2004).
Apogeul disputei intre modernisti si postmodernisti a fost atins anul acesta odata cu scandalul decernarii premiilor ASPRO. O serie de reviste de cultura si cotidiene au acordat spatiu acestei dispute semn ca ea este mai mult decat o lupta intre clanuri asa cum crede Alina Mungiu (2004): "Cred ca nu e nici o ideologie la mijloc. Clanurile nu au ideologie… se lupta sa nu existe o piata mare, deschisa, cu criterii de valoare clare, in care, daca unul face ceva exceptional de bun, sa recunoastem cu totii…" Datorita implicatiilor politice ascunse si a bizantinismului, in locul unei dezbateri de idei s-a recurs la atacuri la persoana. Andrei Plesu (2004) a "…descoperit, cu stupoare, cum, impreuna cu cativa nefericiti prieteni, am contribuit in chip toxic la stagnarea culturala a tarii, la prigonirea noilor generatii de intelectuali, la poluarea democratiei autohtone, si la subminarea valorilor modernitatii." In acelasi timp, Gabriel Liiceanu (2004) respinge "…teoria potrivit careia as face parte dintr-un grup bine organizat , care a acaparat, prin abilitati de tip mafiot, parghiile puterii culturale…" Sigur ca nu Plesu si Liiceanu au produs daune culturii si democratiei romane, dar refuzul lor de a recunoaste ca au putere politica si simbolica, ca au interese de grup care intra volens nolens in conflict cu interesele altor grupuri a produs iritare printre postmodernisti, neotraditionalisti si observatorii neimplicati.
Agregarea si articularea de interese sunt evidente pentru orice observator interesat de evolutia campului politic sau cultural autohton. Actorii principali si-au combinat imperativele si au identificat obiective politico-culturale comune pentru fiecare grup sau subgrup. De asemenea, ori de cate ori a fost nevoie ei au trecut la articularea de interese, ca mijloc prin care atitudinile, opiniile si convingerile sunt transformate in imperative exprese pentru o actiune sau non-actiune a grupului. Subgrupurile intelectualilor neotraditionalisti si modernisti se lupta pentru controlul asupra invatamantului superior, cercetarii, Academiei Romane, Ministerului Culturii, Ministerului Educatiei si Uniunii Scriitorilor.
Mircea Eliade insusi observa in 1937 specificitatea ortodoxista a legionarismului fata de nazismul german si fascismul italian: „Daca, dupa cum se spune, nazismul se fundeaza pe Neam si fascismul pe Stat, atunci Miscarea Legiunii are dreptul sa se revendice ca singura mistica crestina in stare sa conduca asezari omenesti". Anume in acest pasaj, Mircea Eliade se refera explicit la functia politica a miscarii legionare, care – cu toate ca se bazeaza pe „mistica crestina" – ar fi „in stare sa conduca asezari omenesti". „sEste vorba det o revolutie crestina – continua Eliade –, o revolutie spirituala, ascetica si barbateasca cum inca n-a cunoscut istoria Europei" (Comentarii la un juramint, Vremea, Nr. 476, 1937). El va relua ideea in decembrie 1937, cu citeva zile inainte de alegeri, cind va raspunde la ancheta ziarului Buna Vestire, De ce cred in biruinta Miscarii Legionare: „In timp ce alte popoare traiesc aceasta revolutie in numele luptei de clasa si al primatului economic (comunismul) sau al Statului (fascismul) ori al rasei (hitlerismul) – Miscarea Legionara s-a nascut sub semnul Arhanghelului Mihail si va birui prin harul dumnezeiesc. De aceea, in timp ce toate revolutiile contemporane sint politice, revolutia legionara este sprituala si crestina." . Este cunoscuta retorica ortodoxista din articolele politice scrise de Eliade in a doua jumatate a anilor ’30. Evident, faptul ca Eliade s-a incapatinat sa vada in Garda de Fier doar o „secta mistica", si nu o „miscare politica", este o imensa greseala (o in-felix culpa). Nu este vorba numai de o gafa a slabului om politic care a fost Mircea Eliade, ci si de o eroare a valorosului istoric al religiilor. Intr-o carte recenta, Sorin Alexandrescu a incercat sa justifice „miopia politica" a lui Mircea Eliade (si a generatiei sale). „Pentru un filozof al religiei – noteaza S. Alexandrescu – este, la urma urmei, «normal» sa vada in primul rind religiosul in politic, cu atit mai mult cind o miscare politica precum Garda sde Fiert a fost evident si o secta religioasa. Este legitim sa ne intrebam daca aspiratiile lui Eliade privind „revolutia crestino-legionara" si retorica sa ortodoxista din publicistica anilor ’30 l-au influentat pe istoricul religiilor in opera sa stiintifica. Cu alte cuvinte, sa ne intrebam daca Mircea Eliade a facut greseala altor exegeti crestini ai fenomenelor religioase, si anume aceea de a intelege si de a comenta religiile lumii dintr-o perspectiva crestina. Raspunsul meu este negativ. Cred ca, in aceasta privinta, Eliade a reusit sa-si pastreze o echidistanta „de ateu".
Cred ca opera stiintifica a lui Mircea Eliade a fost relativ putin infestata de microbul ideologiei de extrema dreapta (citeodata punctual, citeodata implicit; cel mai adesea deloc. In general, nu se pot decela perspective ultranationaliste sau fascizante in opera stiintifica a lui Eliade si nici „ontologii antisemite" (formula lui Dubuisson) in cartile sale de istorie a religiilor. Aceasta concluzie se refera inclusiv la lucrari stiintifice elaborate in perioada critica a angajarii politice a lui M. Eliade, in timpul „climaxului meu legionar" (cum singur l-a denumit). Pe buna dreptate ii reprosam lui Eliade, pe de o parte, optiunea sa prolegionara din anii ’30-’40, precum si derapajele antisemite din publicistica sa din epoca si, pe de alta parte, tacerea sa vinovata de dupa razboi . Dar cred ca trebuie sa constatam si faptul ca, in general, cu unele exceptii, el a avut puterea sa nu faca compromisuri politice in partea cea mai importanta a operei sale, cea de istorie a religiilor.

Las Ramblas, inima atmosferei barceloneze( Cristina G.)

La Rambla,
Inima atmosferei barceloneze
Unde se afla?
Loc de promenada si de relaxare pentru spanioli si turisti deopotriva, La Rambla se afla in zona centrala a Barcelonei, intinzandu-se pe mai bine de 2 kilometri, intre piata Catalunia(Placa de Catalunya) si port.
Cand sa mergi?
Daca temperaturile ridicate nu-ti creeaza mari probleme, orice moment este potrivit pentru o vizita in capitala spaniola. Vara este caniculara, iar in restul anotimpurilor, vremea insorita alterneaza cu vremea ploioasa.
De ce sa mergi acolo?
Barcelona are multe de oferit dar, dincolo de monumente si muzee, de palate si porturi, de parcuri si gradini, pentru a simti pulsatia barceloneza, e nevoie sa iesi in strada. Este suficienta o scurta plimbare, indiferent daca e zi sau noapte, pe Rambla, cea mai cunoscuta artera spaniola a ultimului secol si vei simti adevarata atmosfera a Barcelonei. La Rambla are, in Barcelona, acelasi rol pe care il are Champs-Elysee in Paris sau Oxford Street in Londra, cu toate ca e mai putin atinsa de snobism decat prima dintre ele si cu mult mai atractiva decat cea de-a doua. Strajuita de copaci, chioscuri, cafenele, restaurante, petshop-uri, standuri de ziare sau florarii, magazine sau terase, La Rambla e cel mai galagios si mai plin de viata si de culoare loc din Spania. Diversitatea umana se rasfrange in diversitatea de activitati: comerciantii isi prezinta marfurile alaturi de numerosi artisti ambulanti, profesionistii se intrec cu amatorii, festivalurile au loc in acelasi timp cu demonstratiile libere si spectacolele improvizate. Toate tipurile de oameni, de toate natiile si de toate limbile, sunt absorbiti de artera in continua schimbare: tineri, batrani, saraci, bogati, localnici, turisti sunt actori sau spectatori intr-un veritabil spectacol viu. Ai ocazia sa vezi, in Rambla, sculpturi in aer liber, artisti, tiganci cu fuste colorate, travestiti, clovni, rockeri batrani si hippioti pitoresti, femei cu sange fierbinte si mimi, carora daca le dai un ban, iti imita absolut orice.
Desi pare o strada continua, La Rambla e, de fapt, alcatuita din cinci artere sau “ramble” diferite, ceea ce ii determina pe unii sa foloseasca pluralul si sa o numeasca “Las Ramblas”. Prima portiune se numeste Rambla de Canaletes, dupa numele unei vachi fantani, astazi prilej de real spectacol de lumini si sunete. Rambla de Canaletes e un loc deschis, cu multe scaune, in care oamenii obisnuiesc sa se opreasca, sa discute despre politica si fotbal, unde se organizeaza demonstratii si petreceri tematice si unde cei care lustruiesc pantofi isi duc cel mai bine existenta. E, de asemenea, locul in care poti bea sau manca pe saturate, in locuri ca Nuria, Canaletas sau Baviera.
In continuarea sa, se prelungeste Rambla dels Estudis, odinioara salas al primei universitati din Barcelona. In amintirea acelor vremuri, aici a fost amplasata Academia de Stiinte, la ultimul etaj al Teatrului Poliorama. Rambla dels Estudis mai este cunoscuta si ca Rambla dels Ocells, datorita comertului cu pasari si animale practicat.Acest fapt o face sa para si cea mai galagioasa portiune din oras. Numeroase hoteluri strajuiesc artera. Intre ele, se distinge de departe “Ramada Renaissance”, care are o aripa special conceputa pentru iubitorii de cumparaturi.
Alaturi se afla Rambla de SantJosep, cunoscuta si ca Rambla de les Flors, datorita faptului ca e intesata de florarii, care umplu aerul de miresme si privelistea de culoare. O vizita in piata La Boqueria, probabil cea mai frumoasa piata a Barcelonei, e o experienta care merita traita. Acoperita cu un imens acoperis de otel si sticla, piata adaposteste zeci de standuri, in care se vinde peste proaspat, carne, legume si produse lactate. Nu lipsesc nici magazinele mici, care vand de toate, de la pantofi la jucarii, si nici standurile de presa sau de carte, deschise pana tarziu in noapte. Un loc aparte il constituie mica Pla de la Boqueria, altadata centru al orasului. Aparent linistita, piata e singura zona din Las Ramblas din care lipsesc copacii.
Rambla de Caputxins sau del Centre e recunoscuta pentru numarul mare de localuri care o strajuiesc. Acesta este locul perfect din care poti studia fiecare figura, fiecare miscare. Zeci de vanzatori de tigari, clovni sau statui vii fac din aceasat o veritabila scena. Tot aici se afla si El Liceu- Opera din Barcelona-un larg si somptuos teatru datand din secolul XIX, in care mari cantautori interpreteaza arii celebre, iar amatori ambitiosi pun in scena piese de teatru sau de balet proprii.
Fiecare coltisor din Rambla e plin de istorie. Placa Reial, de pilda, construita la mijlocul secolului XVIII, a fost multa vreme punctul de atractie al burgheziei, mai ales datorita magazinelor luxoase si esplanadelor presarate cu palmieri exotici si fantani arteziene. Astazi, locul e deschis oricui, pub-urile se gasesc la fiecare pas, iar muzica flamenco se aude pretutindeni in strada.In fiecare duminica dimineata, locul se aglomereaza datorita comerciantilor de monede si de timbre.
Ultima portiune se numeste Rambla de Santa Monica, dupa numele bisericii dijn apropiere. Baruri si restaurante cu reputatie indoielnica(“Amaya”. “Pelota”) si sexshop-uri exploateaza erotismul si atrag un mare numar de clienti. Targuri populare se desfasoara in centru, bunurile ieftine si suvenirurile fiind principalul punct de atractie.
Ce si cum cumperi?
La Rambla este un paradis pentru impatimitii cumparaturilor. Strada e intesata de magazine, standuri si vanzatori ambulanti. Branduri importante, case de moda renumite si supermarket-uri imense si-au gasit locuri potrivite in Placa de Catalunya. Orice magazin are program de la ora 9.00 sau 10.00 pana la pranz, pauza tinand de la 13.30 pana la 16.00, iar seara isi inchide portile la 20.00 sau 20.30.Toate magazinele sunt deschise Sambata pana dupa-amiaza, insa sunt inchise toata Duminica. Cel mai cunoscut dintre ele e impunatorul El Corte Ingles, replica barceloneza pentru Harrod’s-ul englez. Alte magazine, ceva mai mici, au preturi mult mai reduse ca in alte capitale europene. Preturi foarte bune pot fi gasite la incaltaminte, haine, genti, geamantane, produse din piele naturala, antichitati. Cele mai reprezentative suveniruri sunt obiectele din ceramica neagra catalana, dantela barceloneza si cosurile din nuiele, impletite de mana.
Viata de noapte
In La Rambla gasesti metode de distractie 24 de ore din 24. Fie ca doar privesti, fie ca participi, ai de unde alege, iar aceasta face ca intreaga zona sa fie preferata iubitorilor de nopti lungi.
Mancarea si bautura
La Rambla are o oferta difersificata, cu peste 80 de restaurante, de la bucataria traditionala, pana la cea asiatica, italiana sau americana. Bautura locala este sangria, un amestec de vin, suc de portocale, rom si apa, peste care se adauga cuburi de gheata, pere si felii de mandarine. Cat despre paella, mancarea traditionala, fiecare bucatar are propria reteta, desi alimentul de baza este peste tot acelasi: orezul. Unii bucatari adauga fructe de mare, altii carne de vita, dar gustul diferit provine din cantitatile diferite de condimente-de la sare si piper pana la ghimbir si curry./Cristina Grigorescu

Las Ramblas, inima atmosferei barceloneze

La Rambla,

Inima atmosferei barceloneze


Unde se afla?

Loc de promenada si de relaxare pentru spanioli si turisti deopotriva, La Rambla se afla in zona centrala a Barcelonei, intinzandu-se pe mai bine de 2 kilometri, intre piata Catalunia(Placa de Catalunya) si port.



Cand sa mergi?

Daca temperaturile ridicate nu-ti creeaza mari probleme, orice moment este potrivit pentru o vizita in capitala spaniola. Vara este caniculara, iar in restul anotimpurilor, vremea insorita alterneaza cu vremea ploioasa.



De ce sa mergi acolo?

Barcelona are multe de oferit dar, dincolo de monumente si muzee, de palate si porturi, de parcuri si gradini, pentru a simti pulsatia barceloneza, e nevoie sa iesi in strada. Este suficienta o scurta plimbare, indiferent daca e zi sau noapte, pe Rambla, cea mai cunoscuta artera spaniola a ultimului secol si vei simti adevarata atmosfera a Barcelonei. La Rambla are, in Barcelona, acelasi rol pe care il are Champs-Elysee in Paris sau Oxford Street in Londra, cu toate ca e mai putin atinsa de snobism decat prima dintre ele si cu mult mai atractiva decat cea de-a doua. Strajuita de copaci, chioscuri, cafenele, restaurante, petshop-uri, standuri de ziare sau florarii, magazine sau terase, La Rambla e cel mai galagios si mai plin de viata si de culoare loc din Spania. Diversitatea umana se rasfrange in diversitatea de activitati: comerciantii isi prezinta marfurile alaturi de numerosi artisti ambulanti, profesionistii se intrec cu amatorii, festivalurile au loc in acelasi timp cu demonstratiile libere si spectacolele improvizate. Toate tipurile de oameni, de toate natiile si de toate limbile, sunt absorbiti de artera in continua schimbare: tineri, batrani, saraci, bogati, localnici, turisti sunt actori sau spectatori intr-un veritabil spectacol viu. Ai ocazia sa vezi, in Rambla, sculpturi in aer liber, artisti, tiganci cu fuste colorate, travestiti, clovni, rockeri batrani si hippioti pitoresti, femei cu sange fierbinte si mimi, carora daca le dai un ban, iti imita absolut orice.

Desi pare o strada continua, La Rambla e, de fapt, alcatuita din cinci artere sau “ramble” diferite, ceea ce ii determina pe unii sa foloseasca pluralul si sa o numeasca “Las Ramblas”. Prima portiune se numeste Rambla de Canaletes, dupa numele unei vachi fantani, astazi prilej de real spectacol de lumini si sunete. Rambla de Canaletes e un loc deschis, cu multe scaune, in care oamenii obisnuiesc sa se opreasca, sa discute despre politica si fotbal, unde se organizeaza demonstratii si petreceri tematice si unde cei care lustruiesc pantofi isi duc cel mai bine existenta. E, de asemenea, locul in care poti bea sau manca pe saturate, in locuri ca Nuria, Canaletas sau Baviera.

In continuarea sa, se prelungeste Rambla dels Estudis, odinioara salas al primei universitati din Barcelona. In amintirea acelor vremuri, aici a fost amplasata Academia de Stiinte, la ultimul etaj al Teatrului Poliorama. Rambla dels Estudis mai este cunoscuta si ca Rambla dels Ocells, datorita comertului cu pasari si animale practicat.Acest fapt o face sa para si cea mai galagioasa portiune din oras. Numeroase hoteluri strajuiesc artera. Intre ele, se distinge de departe “Ramada Renaissance”, care are o aripa special conceputa pentru iubitorii de cumparaturi.

Alaturi se afla Rambla de SantJosep, cunoscuta si ca Rambla de les Flors, datorita faptului ca e intesata de florarii, care umplu aerul de miresme si privelistea de culoare. O vizita in piata La Boqueria, probabil cea mai frumoasa piata a Barcelonei, e o experienta care merita traita. Acoperita cu un imens acoperis de otel si sticla, piata adaposteste zeci de standuri, in care se vinde peste proaspat, carne, legume si produse lactate. Nu lipsesc nici magazinele mici, care vand de toate, de la pantofi la jucarii, si nici standurile de presa sau de carte, deschise pana tarziu in noapte. Un loc aparte il constituie mica Pla de la Boqueria, altadata centru al orasului. Aparent linistita, piata e singura zona din Las Ramblas din care lipsesc copacii.

Rambla de Caputxins sau del Centre e recunoscuta pentru numarul mare de localuri care o strajuiesc. Acesta este locul perfect din care poti studia fiecare figura, fiecare miscare. Zeci de vanzatori de tigari, clovni sau statui vii fac din aceasat o veritabila scena. Tot aici se afla si El Liceu- Opera din Barcelona-un larg si somptuos teatru datand din secolul XIX, in care mari cantautori interpreteaza arii celebre, iar amatori ambitiosi pun in scena piese de teatru sau de balet proprii.

Fiecare coltisor din Rambla e plin de istorie. Placa Reial, de pilda, construita la mijlocul secolului XVIII, a fost multa vreme punctul de atractie al burgheziei, mai ales datorita magazinelor luxoase si esplanadelor presarate cu palmieri exotici si fantani arteziene. Astazi, locul e deschis oricui, pub-urile se gasesc la fiecare pas, iar muzica flamenco se aude pretutindeni in strada.In fiecare duminica dimineata, locul se aglomereaza datorita comerciantilor de monede si de timbre.

Ultima portiune se numeste Rambla de Santa Monica, dupa numele bisericii dijn apropiere. Baruri si restaurante cu reputatie indoielnica(“Amaya”. “Pelota”) si sexshop-uri exploateaza erotismul si atrag un mare numar de clienti. Targuri populare se desfasoara in centru, bunurile ieftine si suvenirurile fiind principalul punct de atractie.



Ce si cum cumperi?

La Rambla este un paradis pentru impatimitii cumparaturilor. Strada e intesata de magazine, standuri si vanzatori ambulanti. Branduri importante, case de moda renumite si supermarket-uri imense si-au gasit locuri potrivite in Placa de Catalunya. Orice magazin are program de la ora 9.00 sau 10.00 pana la pranz, pauza tinand de la 13.30 pana la 16.00, iar seara isi inchide portile la 20.00 sau 20.30.Toate magazinele sunt deschise Sambata pana dupa-amiaza, insa sunt inchise toata Duminica. Cel mai cunoscut dintre ele e impunatorul El Corte Ingles, replica barceloneza pentru Harrod’s-ul englez. Alte magazine, ceva mai mici, au preturi mult mai reduse ca in alte capitale europene. Preturi foarte bune pot fi gasite la incaltaminte, haine, genti, geamantane, produse din piele naturala, antichitati. Cele mai reprezentative suveniruri sunt obiectele din ceramica neagra catalana, dantela barceloneza si cosurile din nuiele, impletite de mana.



Viata de noapte
In La Rambla gasesti metode de distractie 24 de ore din 24. Fie ca doar privesti, fie ca participi, ai de unde alege, iar aceasta face ca intreaga zona sa fie preferata iubitorilor de nopti lungi.



Mancarea si bautura
La Rambla are o oferta difersificata, cu peste 80 de restaurante, de la bucataria traditionala, pana la cea asiatica, italiana sau americana. Bautura locala este sangria, un amestec de vin, suc de portocale, rom si apa, peste care se adauga cuburi de gheata, pere si felii de mandarine. Cat despre paella, mancarea traditionala, fiecare bucatar are propria reteta, desi alimentul de baza este peste tot acelasi: orezul. Unii bucatari adauga fructe de mare, altii carne de vita, dar gustul diferit provine din cantitatile diferite de condimente-de la sare si piper pana la ghimbir si curry./Cristina Grigorescu

Sunday, June 05, 2005

Ziua de Iasi- Analiza site (Anda)

Ziua de Iasi
Analiza de continut, arhitectura informationala
si design web


Intr-un magazin produsele sunt aranjate pe standuri, iar standurile sunt organizate in raioane. Astfel, cumparatorul va gasi usor ceea ce cauta, fara a avea nevoie de ajutorul personalului. Pe web situatia este similara: informatiile trebuie aranjate astfel incat utilizatorul sa le poata accesa cat mai usor. Un esec in acest sens poate duce la pierderea clientului, atat in magazin cat si pe web. Diferenta este ca, pe web, site-ul concurentei este mult mai usor de gasit si de vizitat decat prezenta fizica echivalenta.
In aceeasi situatie se afla si site-urile mass-media romanesti. Sunt multe, aflate intr-o lupta continua. Dar asta nu inseamna ca sunt si bune, mereu actializate, sau fara defecte. Fiecare are insa vizitatorii sai pe care va reusi, sau nu, sa-i transforme in “clienti fideli”. Vom lua drept exemplu cotidianul Ziua de Iasi, caruia ii vom analiza continutul, arhitectura informationala si design-ul web.
Arhitectura informatiei determina continutul si functionalitatea site-ului, specificand modul in care se regaseste informatia pe site. De asemenea, determina modul in care site-ul se va adapta la schimbari si dezvoltare.
Informatia este nevoia primara a unui utilizator care se orienteaza catre site-ul web al unei publicatii, de aceea continutul trebuie sa se adreseze cu precadere utilizatorilor si nevoilor acestora. Informatia este in multe cazuri principalul factor de decizie. Continutul trebuie sa fie: relevant, concis, de actualitate, dinamic, usor de accesat, adevarat.
Structura de organizare a site-ului Ziua de Iasi este una extrem de simpla. Toate optiunile sunt oferite pe prima pagina, de la schema stirilor, la schema informatiilor utilitare, la titlurile si lead-urile tuturor stirilor, la arhiva, s.a.
Spre deosebire de un televizor sau aparat de radio, Internetul nu este un mediu intuitiv. Utilizarea sa presupune un proces de invatare. De aceea interfata grafica trebuie sa contina o schema de navigatie fie intuitiva, fie familiara pentru utilizator. Impunerea unei navigatii neobisnuite, oricat de atractiva vizual, poate duce la esecul experientei vizitatorului, reflectat in scaderea sau pierderea loialitatii fata de site. Ziua de Iasi ofera doua posibilitati de a vedea stririle. Acestea sunt expuse, asa cum am mai zis, in doua variante. Pagina este impartita in patru fram-uri. Cele de pe margini (stanga, dreapta, sus) raman mereu pe ecran, si doar cadrul median are scroll bar. Aceata este parca inramat de celelalte fram-uri. Pe acest cadru sunt expuse toate stirile existente pe site, zilnic actualizate (exceptie face ziua de duminica). Despartite in functie de tipul in care se incadreaza stirea ( Eveniment, Social…), printr-o linie rosie, putem citi o informatie apasand link-ul “Continuati”. Pentru a citi fiecare stire, separat, trebuie sa utilizam butonul “back”, care ne readuce la pagina principala. Singura stire pe care o putem gasi doar aici, in cadrul median, este cea de la “Deschiderea Editiei”. Pentru a nu reveni la butonul “back”, se poate utiliza fram-ul din stanga, in cere se gaseste schema stirilor. Astfel, dand click pe eticheta “Invatamant”, in frame-ul din mijloc vor aparea toate stirile din aceasta sectiune. Puteam apoi sa alegem oricare alta sectiune, fara a mai reveni la pagina principala. Aceast “bonus” exista numai pentru numarul curent, caci daca intram in arhiva publicatiei online Ziua de Iasi, vom putea opera numai cu fram-ul de mijloc. In cazul in care selectam o optiune din cadrul stanga, ni se va raspunde cu informatii din editia acuala/ de astazi. Chiar si in “interiorul” ziarului stim mereu unde ne aflam, sigla site-ului, la fel ca si cele trei cadre de pe margini, insotindu-ne mereu. Nu exista o harta a site-ului, intrucat, prin structura sa, chiar site-ul este o harta.
Ce contin fram-urile de de margini? In fram-ul din stanga, eticheta de sus are denumirea de “Prima Pagina”. Urmeaza apoi ierarhia tipurilor in care sunt impartite stirile: “Eveniment”, “Economic”, “Invatamant”, “Social”, “Politic”, “Sport”, etichetele pentru informatiile utilitare: “Horoscop”, “Datele meteo”, “Mica publicitate”, “Judetul Iasi” ( harta Iasului si a situarii lui in Europa), abonare la Newslwtter, si “Forum”. In josul cadrului sunt oferite informatii de pe site-ul http://www.wunderground.com/global/stations/15090.html.
In fram-ul de sus, se gaseste sigla publicatiei, sloganul (“Adevarata informatie. Noi stim tot ce misca.”), un link care deschide o fereasta in care se pot adresa anumite comentarii conducerii, altul spre cea mai discutata tema de pe forum, etichetele “Arhiva on-line”, “Contact”, “Colectivul de redactie”, “Editiile ZIUA” (“Ziua de Iasi” este o publicatie locala subordonata cotidianului “Ziua”, la fel ca si “Ziua de Constanta”, “Ziua de Vest”, “Ziua de Hunedoara”) si “Webmaster”. In coltul din dreapta sus este notata data aparitiei.
Framul din dreapta este impartit in patru sectiuni. Sub denumirea de “Parerea ta conteaza”, utilizatorii au ocazia de raspunde la o intrebare, prin “da” sau “nu”, despre o problema de actualitate. De asemenea, ei pot afla rezultatele “ votului” la intrebarea precedenta. Tot in frame-ul din dreapta se ofera informatii despre cursul valutar, si despre “sunteti vizitatorul numarul…”. Acest din urma sondaj nu ofera deloc credibilitate, deoarece o persoana poate intra de mai multe ori pe pagina site-ului, si este luata in considerare de fiecare data.
Etichetele Zilei de Iasi sunt planificate, si pentru ca se afla pe fram-urile marginale, acestea apar si in interiorul site-ului. Ele nu sunt explicate, considerandu-se de la sine intelese. Exista o consecventa in terminologie, dar nu si in “adancime”. Numarul de stiri de la fiecare sectiune variaza de la una (la ”Evenimentele Zilei”), la trei, si pana la sase stiri.
Optimizarea pentru motoarele de cautare este esentiala pentru eficienta unui site web. Site-ul ziarului nu este dotat cu un motor de cautare, ingreaunand astfel aflarea unor informatii publicate in zilele precedente. Astfel, trebuie stiut cu exactitate in care numar a aparut o anumita stire, pentru a o cauta in arhiva.
Pentru a exista interactiune intre utilizator si site, design-ul trebuie sa asigure o interactiune optima printr-un design si stil vizual pe web coerente cu cele pe care utilizatorul le cunoaste din mediile offline, prin interfata atractiva si intuitiva, prin adaptarea la limitarile mediului (numar de culori, rezolutia ecranului, timpii de incarcare a paginilor) si prin eliminarea “zgomotului vizual” (tendinta de supraincarcare grafica a paginilor web). Design-ul trebuie sa sustina continutul, sa aiba unitate si diversitate, si sa nu plictiseasca.
Fundalul alb al publicatiei online indica seriozitate, credibilitate. Paginile site-ului sunt impanzite de nuanta de rosu a etichetelor, a dungilor care separa sectiunile, a siglei si a link-urilor “continuare”, in intentia de a sugera dinamism, actiune, viata. Sunt folosite fonturile Tahoma, Arial, Helvetica, si caracterele romanesti. Anumite articole sunt insotite de poze, care de multe ori se repeta, in editii diferite.
Constructia unui site trebuie alcatuita in beneficiul useri-lor. Acestia nu trebuie pusi sa ia decizii complicate, nici sa se intrebe de de functioneaza un anumit lucru, ci doar sa sa multumeasca stiind ca merge. Pagina principala din Ziua de Iasi este foarte incarcata de informatie, dar se incearca scoaterea in evideta a titlurilor prin boltirea si marirea caracterelor fata de restul textului. De asemenea, etichetele sunt scrise alb pe rosu, atragand atentia. Totusi, nu exista o ierarhie vizuala clara. Numele publicatiei este scris in coltul din stanga, sus, pe un spatiu relativ mic, fara sa atraga atentia in mod deosebit. Link-urile sunt usor de depistat, simple, scurte, concise.
Vizitatorul nu are idee cat de mare este un site, de aceea navigatia globala trebuie sa contina cinci elemente: site ID (nume, sigla, slogan), drumul spre casa (home/ pagina principala), sectiuni care ofera continutul, servicii si utilitati, si “search”. “Ziua de Iasi” respecta patru dintre aceste elemente, deoarece, asa cum am mai precizat, optiunea “search” nu exista.
Pentru a se verifica functionabilitatea unui site si modul in care utilizatorii se vor descurca, se poate efectua un studiu simplu, numit “testul camionului”. Legat la ochi si dezlegat imediat, utilizatorul trebuie sa poata raspunda la urmatoarele intrebari: “pe ce site sunt?”, “pe ce pagina sunt?”, “care sunt principalele sectiuni/ servicii/ optiuni?”, “unde ma aflu eu in intreaga schema?”, “cum pot sa caut ceva?”. Intrucat fram-urile de pe margilile “paginilor” raman neschimbate in orice situatie, la intrebarile “pe ce site sunt?” si “care sunt principalele sectiuni/ servicii/ optiuni?”, se va putea raspunde cu usurinta. Raspunsul la intrebarile “pe ce pagina sunt?” si “unde ma aflu eu in intreaga schema?”, este doar pe jumatate respectat. In cazul in care dorim sa vedem toate stirile dintr-o anume sectiune, atunci eticheta se va modifica si scrisul se va transforma din alb in negru, atragand astfel atentia. Dar daca selectez o stire din cadrul central, aceasta se deschide fara a oferi, mai apoi, indicii, despre locul in care voi fi atunci in site, despre sectiunea de informatii in care ma aflu. La fel si la intrebarea “cum pot sa caut ceva?”, raspunsul va veni doar cu ajutorul arhivei, fara a se dezvalui butonul de “search”.

***
Un website bine facut este un website care se încarca rapid si ofera vizitatorilor o functionalitate impecabila si un continut complet. Arhitectura informatiei este simpla si clara, asigurând o navigare intuitiva pentru acces rapid la toate informatiile. Nu exista solutii prefabricate pentru orice site. Doar principii sanatoase pentru conceptia si realizarea unui site Web: încarcare rapida, continut relevant, navigare usoara, prezentare consecventa, organizare intuitiva, aspect placut.